%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Există mai mereu o diferență între dragostea lui Dumnezeu, așa cum este ea, și cât simțim noi din dragostea lui. De cele mai multe ori, durerile noastre, traumele, rănile pe care ni le-au produs cei care fi trebuit să ne iubească se depun ca o pojghiță și formează un văl dens de ceață care învăluie inima noastră. Astfel, în timp ce Dumnezeu ne iubește cu o dragoste incomensurabilă, insondabilă și indestructibilă, iubirea pe care noi o resimțim este firavă, capricioasă și conjuncturală.
Dar de unde știu că sunt iubit mult? Ecaterina de Siena (1347-1380) spunea: “Numitorul comun al marilor sfinți nu a fost faptul că aceștia au iubit mult, ci că au știut că sunt iubiți mult.” Dar cum aflu că sunt iubit mult?
Disiparea vălului care ne acoperă inima se face prin practicarea mulțumirii!
Multumește-i lui Dumnezeu pentru lucrurile generale și mai apoi treci la cele particulare. Întâi mulțumește-i pentru ce este evident, mai apoi pentru ceea ce se pierde în ordinarul vieții. Multumindu-i mereu îți vei da seama că toate lucrurile pentru care îi mulțumești nu sunt nimic altceva decât dovada iubirii lui față de tine, sunt evidențele iubirii sale în viața ta. Mulțumindu-i pentru lucrurile particulare vei gusta din bunătatea particulară a lui Dumnezeu, spunea Ignațiu de Loyola (1491-1556).
"Și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru...să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu." (Efeseni 3:16,18,19).
David Lavric
