Vestea plecării dintre noi a pastorului Beni Zăgrean a adus multă întristare în inimile celor care care l-au cunoscut sau au fost motivați de lucrarea lui. Este unul dintre acele momente în care simți atât durerea despărțirii, cât și liniștea că un om credincios și-a încheiat alergarea și a ajuns la răsplătirea veșnică.

De-a lungul anilor, pastorul Beni Zăgrean a fost un slujitor dedicat, folosit de Dumnezeu în mod constant, atât în ​​România, cât și în Statele Unite și în diaspora românească. A avut un dar aparte de a se apropia de oameni, de a construi relații sincere și de a aduce unitate între frați și biserici. Prezența lui era o caldă, iar mesajele pe care le transmitea erau clare și pline de chemare la întoarcere către Dumnezeu.

Lucrarea lui a avut un puternic caracter evanghelistic. A avut o inimă de evanghelist, o pasiune reală pentru mântuirea celor pierduți și o disponibilitate aparte de a sluji oriunde a fost chemat. A fost un om preocupat de suflete, de mântuirea celor pierduți, de zidirea bisericii. Multe biserici penticostale s-au bucurat de slujirea lui, iar impactul pe care la avut nu poate fi măsurat doar în cuvinte, ci în viețile schimbate și în credința întărită a celor care l-au ascultat.

Cultul Creștin Penticostal, atât din țară cât și din afara ei, a fost binecuvântat prin dedicarea și consecvența acestui slujitor. Într-o vreme în care slujirea autentică este tot mai rară, pastorul Beni Zăgrean a rămas un om statornic, cu o inimă dedicată pentru Dumnezeu și pentru oameni.

Un gând aparte se îndreaptă acum către Biserica Philadelphia Portland OR, comunitatea în care a slujit în ultima parte a vieții sale. Pentru această biserică, plecarea lui înseamnă nu numai pierderea unui predicator; înseamnă despărțirea unui păstor care a iubit oamenii, care a investit timp, rugăciune și inimă în lucrare. Amprenta lăsată de el în această biserică va rămâne multă vreme și va continua să aducă roadă.

Pentru cei care l-au întâlnit personal, amintirea lui rămâne vie. A fost un om plăcut, echilibrat, cu un spirit deschis și o bucurie care se transmite ușor. Întâlnirile cu el lăsau mereu ceva bun în urmă: o încurajare, un gând ziditor, o direcție clară.

Plecarea lui înseamnă o pierdere pentru noi, dar și o împlinire pentru el. Cred că a intrat în odihnă și răsplătirea pregătită pentru cei credincioși. În aceste momente, gândurile noastre se îndreaptă și spre familia îndurerată. Ne cere ca Dumnezeu să le dea mângâiere, pace și putere.

Moștenirea lăsată de pastorul Beni Zăgrean rămâne. Și poate cea mai frumoasă formă de respect este să ducem mai departe credința, dedicarea și dragostea pentru oameni pe care le-a arătat viața lui.

„Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” (Apocalipsa 14:13) 

Nelu Filip