%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Utopice voci, motivate de gânduri pierdute în credințe iluzorii, cocoțate pe simțiri decelerate, revendică prigoana pentru biserică. Pentru acești reclamanți, prigoana pare un fel de burete demiurgic, o magie sfântă care șterge toate petele bisericii. Înșelăciunea e la cote alarmante, promițând, la fel ca în Eden, un fel de îndumnezeire venită din exterior, din necunoaștere și dintr-o acceptare rigidă a unor argumente puerile despre prigoană. Unii strigă să dea Domnul să vină prigoana peste biserică să vedem noi atunci ce va fi. Alții, proorocesc cerșind prigoana, având, astfel, impresia de judecători elitiști ai păcatelor turmei creștine. Pretinșii împostați stau în banca bisericii așteptând răbdători și reacționând satisfăcuți la înțepăturile prigoanei. Alții, simplu, duc prigoana.
Nu doresc prigoana peste biserică. Nu voi cere și nu mă voi ruga niciodată să vină prigoana peste biserică. De ce? Am înșirat câteva motive.
1. Nu mă voi ruga pentru prigoană deoarece Biserica este Mireasa lui Hristos, astfel că, implorația prigoanei peste mireasa altcuiva ar fi un sacrilegiu.
2. Nu voi cere niciodată prigoană pentru că nu mi-a oferit nimeni autoritatea de a cere prigoană peste frații și surorile mele, nici peste cei care vin la adunare cu dorința sinceră de închinare, nici peste cei care vin din curiozitate și nici peste cei care vin ca la teatru. Tocmai libertatea lor i-a adus la adunare.
3. Nu cer prigoană peste biserică. Bucuria pastorului este să își vadă enoriașii în libertate, nu în prigoană. Aș fugi de urgență din comunitatea în care pastorul cere prigoană peste biserică. Nici Hristos, nici ucenicii nu au cerut prigoană. Îmi iubesc frații și surorile de credință, îi iubesc să îi văd în libertate și făcând alegeri în libertate. Nu aș putea justifica niciodată, în mod credibil, o rugăciune pentru prigoană sau dorința de a fi prigonită biserica.
4. Nu doresc prigoana deoarece face mai mult rău decât îmi pot imagina. Desparte familii, rupe relații, separă prieteni, naște trădători, învrăjbește amici, sclerozează minți lucide, împrăștie turma, bate păstorii, dărâmă biserici, aduce moarte, lasă soți văduvi și copii orfani, îngroapă oamenii de vii, răpește pe cei dragi pentru totdeauna, provoacă durere, lacrimi și suferință, traume emoționale și psihice ireparabile. Comunismul, fascismul, islamismul, China, Corea, Irak, Sharia sunt doar câteva exemple.
5. Nu doresc prigoana sub nicio formă deoarece Biserica nu se curățește prin prigoană, petele și păcatele bisericii nu sunt îndepărtate prin prigoană. Hristos, prin jertfa Lui, este Cel care sfințește și curățește biserica (Ef 5).
6. Nu prigoana face ca biserica să prospere și să se înmulțească, ci Duhul Sfânt. Cuvintele ,,biserica se bucura de pace și cu ajutorul Duhului Sfânt se înmulțea" (Fp 9:31) sunt clarificatoare. Interesant, pace și înmulțire. Apelul către pretinsa istorie care arată că biserica se înmulțește în prigoană este iluzoriu, fals și lipsit de argumente. Indiferent de contextul social, Duhul Sfânt a făcut-o de fiecare dată.
7. Am trecut, puțin, e adevărat, prin prigoană și amintirea acelor zile este vie încă. Securiști tăbărâți în casă, confiscând literatura creștină, urmărindu-mi părintele, rejectându-mi mama la marginea societății, refuzându-mi drepturi fundamentale și accesul în diferite școli, amendând participanții la rugăciune și smulgând declarații sub presiune. Acesta e parte din tacâmul prigoanei. Alții, pe lângă declarații, smulg și carnea de pe trup.
8. Nu-i voi cere lui Dumnezeu niciodată prigonirea bisericii. În comunism, în timpul prigoanei, ne-am rugat să scăpăm de povara ei și Dumnezeu ne-a ascultat. Visam libertatea, socializarea, accesul la informații și mersul liber la biserică. Acum le avem.
9. Nu revendic prigoana; prigoana provoacă și căderi. Oameni sinceri, căutători de Dumnezeu, pot cădea de la credință. Suferința poate deveni insuportabilă iar necuratul știe că omul dă tot ce are pentru viața lui.
10 Prigoana privează de aproape toate drepturile și libertățile fundamentale ființei umane, inclusiv de libertatea religioasă, libertatea de închinare și de practicare a convingerilor personale de credință.
11 Nu doresc prigoana deoarece oricum vine. Unii au deja parte de ea în familie, în școală, la job sau sub regimuri dictatoriale și totalitariste.
12 Nu cer prigoană deoarece există riscul ca eu însumi să devin un prigonit sau un prigonitor. Marele apostol Pavel a fost în ambele posturi și n-a fost încântat de niciuna. Dacă aș deveni un prigonitor, l-aș prigoni și pe Hristos. Orice prigoană îndreptată spre frații lui ar fi și împotriva Lui (Mt 25:45, Mt 5, In 15:20).
13 Prefer să mă închin și să mă rog în libertate, să cânt și să slujesc în libertate, să-L caut pe Dumnezeu și să studiez Biblia în libertate, să plâng și să mă bucur în libertate. Prefer, mai degrabă, provocările libertății decât pe cele ale prigoanei.
14 Nu vreau prigoană peste biserică. Există deja destulă presiune pe fiecare frate și soră. Sănătatea, boala, viața materială, eșecurile etc, aduc destule nemulțumiri iar martirajul nu este neapărat o dorință sfântă în orice situație.
15 Nu vreau prigoană deoarece, ca și creștin, iubesc darul lui Dumnezeu - libertatea.
Nu strigați după prigoană, bucurați-vă de libertate. Fiți căutători de Dumnezeu și iubiți-L în libertate.
Emanuel Dobrin
