Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El

A fost mult zgomot ieri.

Unii și-au înroșit palmele aplaudând în cinstea lui Hristos, alții au înroșit tastatura cu exerciții de hermeneutică.

Unii  s-au bucurat, iar alții s-au întristat de bucuria celorlalți. Nu a fost nimic nou sub soare. Unii sunt cu unii și alții sunt cu alții. Nimeni nu va schimba pe nimeni. Fiecare va rămâne ce este. Într-un final Dumnezeu trage linie.

Respect efortul și curajul.

Numai cine a trudit știe câte se adună, ce costuri sunt, câte frământări și întrebări cu răspunsuri întârziate adună o lucrare de anvergură.

Respect dorința de a fi împreună, în părtășie.

Când oamenii vin în valuri ca să cânte împreună, să se roage împreună, înseamnă că ei spun ceva ce nu prea se aude: dorim să se mai dărâme zidurile construite prin reguli umane, instituții și doctrine susținute cu înverșunare.

A început să doară cumplit polemica nesfârșită, această retorică contondentă care nu rănește pe cel ce o folosește, nici pe cel vizat, cât mai ales pe omul simplu care visează la pace între frați.

Mereu vor fi greșeli și lucruri de îndreptat sau îmbunătățit. Unii vor auzi și vor înțelege, iar alții vor rămâne mereu surzi la ce se spune. Cu toate acestea este o greșeală să vânezi doar greșelile. Omul care este hăituit se va apăra mereu. Un pic de respect poate schimba multe și pe mulți.

Azi e tăcere.

O sorb cu nesaț, las la o parte toate subiectele și mă aleg pe mine ca subiect. Mă cercetez pe mine, mă cântăresc pe mine ca să am un folos pentru sufletul meu.

Îți mulțumesc, Hristoase, pentru jertfa Ta.

Îndură-te de mine, păcătosul.

Florin Ianovici