oți avem sau am avut corijențele noastre. Fie în familie, fie la locul de muncă, fie în relații cu prietenii și apropiații noștri. Am făcut gafe din care ne-a scos doar mila lui Dumnezeu. Uităm cu ușurință faptul că doar Dumnezeu ne-a scos la lumină.

Mi se pare atât de absurd și ciudat ca mai apoi să dăm lecții altora, deși noi, la rândul nostru, nu am fost mai buni decât alții. Dacă nu era Dumnezeu nici nu treceam clasa la capitolul viață.

Să fim smeriți. Dacă din groapă ne-a scos Dumnezeu, să fim oameni echilibrați, recunoscători lui Dumnezeu și să întindem mâna celui căzut fără să îi ținem lecții de pedagogie ca să nu spun de demagogie.

Când apostolul Petru scria: "Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate." - 1 Petru 4:8 –, el știa ce înseamnă să eșuezi și ce înseamnă să te ridice Dumnezeu.

Nimeni să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine. Doar Dumnezeu ne-a ținut prin îndurarea Sa, în mâinile Lui de Tată.

Să învățăm din lecția acestui copilaș din imagine care s-a ghemuit în brațele imaginare ale mamei plin de dor...

Nu suntem mai buni, mai grozavi decât alții, ci doar bunătatea lui Dumnezeu ne-a ținut în brațe.

Dacă Domnul a fost bun cu tine, dăruiește ce ai primit din bunătatea Lui și nu da mai departe lecții ce vin din firea pământească.

Florin Ianovici