%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Nu e chiar așa...!
Cine poate fi sfânt?
Ce e prostia asta cu judecata lui Dumnezeu?
Să nu exagerăm...!
E deplasat...!
E fanatism, e bigotism...!
Ne sperie ideea că morala nu este un domeniu relativ. Ne sperie gândul că nu putem negocia moralitatea, că nu o putem aplica după bunul nostru plac.
Moralitatea și umanismul se bat cap în cap. Umanismul preamărește omul și îl suie pe soclu și de dragul lui redefinește moralitatea după bunul plac al fiecărui individ. Adevărurile depind mereu de circumstanțele culturale, de simțăminte, adică au mereu variabile.
Credincioșii cred că Dumnezeu este sursa și temelia supremă a moralității și este neschimbătoare precum Dumnezeu Însuși. Credincioșii cred că Dumnezeu are porunci, iar adevărul este normativ, definit de Dumnezeu prin legile Sale naturale și morale.
Natura mândră și răzvrătită a omului nu poate suporta acuzarea de aceea contestă existența lui Dumnezeu. De la dispreț și ridiculizare până la ofensiva agresivă, umaniștii au folosit mereu armele împotriva credincioșilor care deranjează enorm prin simpla lor prezență întrucât ei sunt martori ai Adevărului.
Să nu te mire că lumea nu te înghite și te scuipă. Mereu adevărul a fost amar pentru cei ce caută dulcele păcatului.
Umaniștii, cei care se au pe ei înșiși ca adevăr, vor o lume unde noțiunile de: vină, rușine, acuzare să dispară. Nu e nimic nou sub soare câtă vreme Biblia spune că pe vremea judecătorilor ,,fiecare făcea ce îi plăcea’’. În mod similar tendința actuală este ca plăcerile fiecăruia să fie ridicate la rang de lege, nimeni să nu fie judecat pentru ce face câtă vreme îi place.
Paradoxul relativismului moral este faptul că deși principiul toleranței este bază gândirii lor, tocmai toleranța nu există.
Ei spun: morala este individuală și trebuie să tolerăm punctele de vedere ale celorlalți și să nu le judecăm.
Ei spun: să tolerăm fiecare om cu felul lui de a fi, să nu judecăm comportamentul cuiva întrucât nu există legi morale care sunt, de fapt, o prostie inventată de bigotismul religios.
Dar tot ei luptă crunt împotriva credincioșilor deși ei sunt ,,toleranți’’. Ei sunt toleranți cu toate bizareriile și ciudățeniile comportamentale, dar nu înghit deloc creștinismul cu care sunt radicali.
Rezum toată această prezentare a conflictului între relativismul moral și adevărul absolut la următoarele:
Omul fără brâul adevărului umblă dezlânat, rupt și risipit. Fragmentarea omului, incapacitatea de a se aduna în gândire și acțiune, este rezultatul destructurării prin zeificarea relativismului moral și tăgăduirea adevărurilor morale absolute.
Se dorește o societate formată din mâncători de pop corn care să saliveze la fiecare pas după vreo plăcere. Nu există rai și iad, nu există judecată și pedeapsă nu există vină și răsplătire, ci fiecare om trebuie acceptat cu felul lui de a fi, fiecare om face ce îi place fără să fie judecat pentru aceasta.
Când oamenii ajung înnebuniți după plăcerile lor, nimeni nu mai deranjează pe nimeni întrucât plăcerea, păcatul nu va naște niciodată eroi, nu va naște luptători, ci va avea doar păpuși de cârpă pe care oculta lumii le va juca după cum vrea ea. Hedonismul este zeul suprem al lumii pierdute.
Aceasta este tendința lumii în care trăim , aceasta este de fapt rezumatul întregii ideologii a veacului: facem ce ne place, dar pentru aceasta trebuie să dispară creștinismul și credincioșii întrucât ei deranjează prin simpla lor prezență, câtă vreme ei sunt martori ai Adevărului. Câtă vreme mai există oameni dispuși să se jertfească pentru crezul lor, sforarii lumii acesteia nu pot face tot ce vor ei.
Să strângem mai tare brâul adevărului, să strângem rândurile și să trăim vertical, adunat, structurat și supuși adevărurilor Bibliei pe care le iubim și le considerăm miezul vieții noastre.
Tu, creștine, ești inamicul public numărul 1 al unei lumi iubitoare de sine și de plăceri, întrucât ești hotărât să ții sus Cuvântul Adevărului.
Iată de ce lumea nu te iubește și nu e loc pentru tine în rândurile ei. Iată de ce patria ta nu e aici, ci acasă la Dumnezeu. Până vei ajunge acolo, fii un: "Războinic viteaz, încinge-ţi sabia – podoaba şi slava, "– "da, slava ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate! " Psalmii 45:3-4
Florin Ianovici
