%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Aflat pe patul morții, cineva a scris pe un petec de hârtie: ,,Trăim și luptăm împreună, dar de murit murim fiecare singuri“.
Trăim.
Luptăm.
Murim.
Aceasta sunt certitudini.
Nici nu știi când intri în viață. Alții îți spun de plânsul tău, de mânuțele care strângeau degetele mamei, de primul cuvânt pe care l-ai gângurit sau de primii pași făcuți spre brațele deschise ale părinților.
Viața te prinde pas cu pas.
Gustul copilăriei, poznele pe care le faci la tot pasul, casa părintească, toate le strângi în visteria inimii.
Furtunile adolescenței, răbufnirile unei minți care abia descoperă jungla socială, nevoia de ceilalți, frica, dorința de a fi cât mai repede om mare, vin peste tine repede și deodată.
Prima iubire...ea...el...
Prima zi la serviciu. Multe vise, multe dezamăgiri.
Căsuța, creditul și truda de fiecare zi.
Timpul aleargă iute.
Din când în când te întrebi firav și ușor speriat: când au trecut anii?
Mai grea e cealaltă întrebare: oare am trăit cu adevărat?
Bătrânul Pavel îi spune tânărului său fiu în credință, Timotei: caută de vino înainte de iarnă...!
Privind peste viață, apostolul șoptește: clipa plecării mele este aproape. Vine un timp când viața se numără pe clipe.
Uitându-se peste umărul timpului, apostolul Pavel prinde viața într-o nestemată ce va străluci etern: m-am luptat lupta cea bună, am păzit credința și mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da Domnul.
De azi dimineață s-a așternut iarna în București. A ajuns și la mine în curte. Vântul care șuieră, zăpada care viscolește, toate mi-au purtat sufletul spre testamentul omului care stând pe pragul dintre lumea ce trece și lumea ce vine, ne-a învățat la ce se ne uităm:
Numai Luca este cu mine...
Ai grijă de cei de lângă tine. Știu că ai fost trădat, înșelat, murdărit și mulți au profitat de tine. Iartă ca să nu se facă mai frig în viață. Lasă tu focul iubirii aprins în vatră. Nu dușmăni pe nimeni, nu ține întemnițat pe nimeni...! Iubește pe toți și ține inima aprinsă. Iarna cea mai vicleană e cea în care îți îngheață dragostea.
Adu mantaua pe care am lăsat-o...
Nu îmi doresc o haină nouă. Nu îmi doresc mai mult decât se cade. Nu mai alerg după bani, după lucruri...Nu e timp. Intrăm în hibernare atunci când suntem prinși în sarabanda competițiilor: cel mai bogat, cel mai puternic, cel mai elegant, cel mai ascultat...! Himere, iluzii, praf în ochi. E bună mantaua mea pe care o am de multă vreme. Nu e nevoie de alta. Nu sunt clientul lumii, nu sunt laureatul modei, ci îmi este îndeajuns ceea ce am. Nu dați trupului voie să vă conducă sufletul.
Adu-mi și cărțile...
Nu poți birui frigul fără a face foc în minte. Cu ochii închiși nu poți pricepe viață. Sulurile sfinte, cărțile sau Cartea nu pot lipsi de la căpătâiul vieții. Poți muri gol de avere, dar dacă sufletul și mintea îți sunt goale este doar eșecul tău. Hrănește mintea cu cuvinte sfinte. Lasă Duhul Sfânt să te însoțească prin cuvintele vieții veșnice.
Viața...
Să ții de mână oamenii iubiți.
Să te mulțumești cu ce ai.
Să ții cu cealaltă mână Biblia.
E iarnă, iubiții Domnului.
Unii vom vedea încă o dată verdele ierbii aici, pe pământ, dar alții vom intra în veșnica primăvară.
Haidem să facem foc în inimă, iubind pe ceilalți.
Haidem să ne îmbrăcăm trupul doar cu ce are nevoie.
Haidem să facem foc în minte, iubind Biblia.
Hristos să vă fie scut și biruință!
Florin Ianovici
