%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Poarta sufletului se deschide atunci când ochii tăi se deschid și îmbrățișează cea de-a 48-a săptămână din cele 52 care ne-au fost date. Nu a mai rămas mult.
Cum deschizi ochii așa vei așterne pașii, iar pașii te vor conduce spre biruință sau înfrângere.
Ești împresurat de la primul ceas al dimineții si ai sentimentul că toate problemele si-au dat întâlnire la tine?
Te simți neputincios sub avalanșa sarcinilor care tocmai ce au devenit mai multe si mai grele?
Brusc ai obosit înainte să începi ziua? Te uiți în jur si vezi că toți așteaptă ceva de la tine si nimeni nu îți oferă nimic?
Tristeți vechi si noi te apasă si îți fură energia si puterea?
Singurătatea îți aduce întrebări dureroase ca un junghi care îți înțeapă inima?
Să știi că nu ești singurul, singura care trece pe aici. Dis de dimineață, în rugăciune, am auzit în sufletul meu, șoapta Duhului care susura blând: CE VEZI?
Ce să văd, Doamne?
Văd un Hristos răstignit care ne poartă în brațele Sale străpunse și care este gata să pornească alături de noi în ziua această nouă. Eu nu mă uit în calendar ca să știu cât am trăit sau cât mai am de trăit, ci mă uit la Golgota ca să știu dacă trăiesc sau nu.
Văd o Carte care se deschide larg ca să îmi hrănească sufletul. Nu vreau știri de jos, ci vreau veștile de sus. O Carte care este dulce și amară așa după cum este sufletul ce ne dictează gustul: amară pentru cel ce fuge de Adevăr și dulce, plină de mângâiere, pentru cel ce îmbrățișează Adevărul.
Văd o cumpănă ce stă în mâna lui Dumnezeu, gata să cântărească pe cel mic și pe cel mare, pe cel tânăr și pe cel bătrân. Voi avea grijă să nu fiu găsit ușor în cumpăna lui Dumnezeu. Mă voi lupta ca faptele mele să îl cinstească pe Tatăl meu.
Văd un sfeșnic cu totul de aur, un vas de untdelemn și șapte candele ca să nu uit că totul se face prin puterea Duhului Sfânt și nu a omului. Nu tăria mea ține ziua aceasta, nu mâinile mele poartă greutățile, ci puterea Duhului Sfânt.
Văd doi măslini care străjuiesc vasul plin de untdelemn ca să îmi amintesc că sunt un martor al lui Hristos, o sare a pământului, o lumină pentru lume, că nu trăiesc doar pentru mine, nu trăiesc doar ca să am cămara plină, ci ca să adun un snop binecuvântat pentru Dumnezeu.
Văd o alifie sfântă care se atinge de ochii mei ca nu cumva să devin căutător de bârne, așa cum mulți o fac. Vreau ca ochii mei să vadă frații și să se lumineze de bucuria părtășiei. Pune, Doamne, alifie din plin ca nu cumva ochii mei să cunoască somnul răutății.
Văd cerurile, lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și îmi răsună în minte ecoul psalmistului: ce este omul ca să te gândești la el?. Ce este omul ca să îl bagi în seamă? Și aud și răspunsul tău, Doamne: este rodul suferințelor Mele, este lumina ochilor Mei, bucuria Mea.
Ochii mei s-au luminat și totul în jur este plin de lumină. Pășesc cu încredere, cu credința că voi fi biruitor pentru că văd o zi înnoită de bunătatea Lui și văd credincioșia Sa care este atât de mare.
Iată rugăciunea mea pentru tine: deschide, Doamne, ochii lui ca să vadă că cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt împotriva noastră...!
Deschide ochii, suflete iubit și spune în această dimineață: mulțumesc Doamne, pentru această zi, pe care o primesc ca un dar de le Tine. Ajută-mă să nu o risipesc, ci să fac din ea un psalm pentru tine.
Biruință să avem!
Florin Ianovici
