Zorii au anunțat ziua care și-a intrat în drepturi. Ai mijit ochii și geana de lumină s-a strecurat rapid pe sub pleoape. Ai spus în gând: s-a luminat.

Și totuși...!

A rămas în sufletul tău aceea umbră care nu mai pleacă. Este îndoială, dar și confuzie. Nu știi cum să o mai scoți la capăt. Îți aduci aminte de glasul Bibliei: ,,vine dimineața și este tot noapte.’’ Isaia 21:12

Nu înțelegi.

Nu înțelegi de ce s-a ajuns aici.

Nu înțelegi ce ai putea face.

Nu înțelegi de ce nu se rezolvă.

Nu înțelegi de ce nu vine odată liniștea.

Nu înțelegi cu ce ai greșit, unde e vina ta.

Te-ai rugat, ai așteptat și e încă tăcere. Îți privești sufletul de aproape și ești conștient că nu poți asculta de glasul lui pentru că este prea tulburat. Ești derutat. Nu știi încotro să o iei și nici cum ai putea ieși din situația încurcată în care ești.

Citești Sfintele Scripturi. Cauți acel răspuns, aceea lumină de la capătul tunelului. Totuși deși citești încă nu s-a făcut lumină.

Ce am de făcut?

Ce vrea Dumnezeu să fac?

Cum să ies din bezna aceasta?

Dacă te regăsești în cuvintele de mai sus, te rog să îmi dai voie să aduc un gând pentru tine:

Nu te mai frământa căutând să înțelegi de ce.

Nu mai căuta vinovați. Nimeni nu este fără de vină.

Nu te lăsa copleșit de mânie. Se mărește întunericul.

Hai la psalmul 139:12 – "iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina. "

Tu nu poți da de capăt necazului tău. Nu poți tu desluși lucrurile. Nu poți tu destrăma întunericul care te-a cuprins. Dar poți face ceva: spune-i lui Dumnezeu că nu pleci, nu te ridici până când nu vine lângă tine.

Fă următoarea rugăciune:

,,Coboară Părinte al luminii lângă mine. Este prea mare întunericul și eu nu îl pot risipi. Vino Tu și mergi cu mine în această zi. Pășește Tu cu mine, iar întunericul va străluci ca lumina pentru că Tu ai puterea să îl risipești.’’

Fie ca lumina feței lui Dumnezeu să lumineze peste tine.

Florin Ianovici