Omul care trăiește credința este cel care se bucură, pur și simplu, de Dumnezeul mântuirii lui.

Fără să fie ostentativ sau demonstrativ.
Fără să dea mereu replici la tot ce se întâmplă în jur.
Fără să creeze drame, fără să devină dramatic.
Fără să vadă peste tot scenarii.
Fără să se victimizeze la tot pasul.
Fără să împopoțoneze viața cu etalări ieftine de lucruri scumpe.

Cel care trăiește credința respiră, se mișcă și acționează cu mulțumire în suflet, fără să facă din aplauzele semenilor combustibilul înaintării lui.

Dacă avem nevoie de ceva în aceste zile, avem nevoie de discreție și liniște, așa cum spunea psalmistul:

„Dimpotrivă, sufletul îmi este liniștit și potolit ca un copil înțărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înțărcat.”
Psalmul 131:2

Totul este mult prea gălăgios. Nevoia de atenție a transformat creștinismul într-o piață plină de tarabe pestrițe, unde fiecare caută să-și vândă marfa, ca să nu spun imaginea.

Dacă poți fi tăcut, liniștit, departe de ochii tuturor, dar cu bucuria că te vede și te știe Dumnezeu, atunci să știi că trăiești credința.

Să avem un sfârșit de săptămână plin de pace, bucurie și alipire de Dumnezeu.