Povestea lor este mană cerească pentru inimile noastre. Este povestea a 4 anonimi care au scrisă o filă nemuritoare.

Patru inși, adică patru indivizi, au luat rogojina cu tot cu prietenul lor paralitic și au plecat spre locul în care era Isus. Îmi tresaltă inima de bucurie la gândul că Dumnezeu are pe pământ anonimi care au născut una din cele mai frumoase povești ale prieteniei care nu doar dă din gură, care nu se așează pe marginea patului cu deja tocitele vorbe: eiiii, ce să faci, așa e viața!

Mulțumesc ție, Doamne, pentru oamenii neștiuți de camera video, neștiuți de paginile de socializare, necunoscuți publicului, dar de care cerul se mândrește. Mulțumesc ție, Doamne, pentru oamenii cărora nu le pasă de haine, de cum le stă părul, ci le pasă ca prietenul lor să ajungă în fața lui Isus.

Nu pot uita cuvintele Mântuitorului: ,,când le-a văzut Isus CREDINȚA...’’.

Când ai palmele umflate de la trudă, când ești tot transpirat de la greutatea pe care o porți, atunci poți vorbi de o credință care se vede. Mă simt aproape descurajat când observ că am redus credința la un program în care nici cântările nu le ducem la bun sfârșit, în care rugăciunile se aprind doar la cererile personale, iar predica este o odihnă a trupului și nu înviorarea minții.

Dar cei patru nu sunt așa...!

Ei sunt altfel.

Ei nu se întind lângă patul celui bolnav și dau din gură.

Ei saltă patul cu bolnavul și pleacă la drum.

Ei merg spre Isus, Cel ce este speranța celor necăjiți.

Schimbă din când în când mâinile umflate, dar nu se opresc.

Ei sunt necunoscuții pământului.

Ei sunt semnul de exclamare al Mântuitorului.

Au ajuns în locul în care era Isus.

Mulțimea era pretutindeni.

Ușa era blocată.

Dar nu pentru ei. Ei aveau o legătură numită dragostea. Ei aveau o conexiune numită iubire. Ei aveau o loialitate numită prietenie. Ei aveau un simț moral numit slujire. Și când ești conectat de Dumnezeu cu oamenii, atunci ochii tăi VĂD ceea ce alții NU VĂD.

Când toți stăteau cu ochii pe ușă, ei au ridicat privirea. Au văzut ceea ce numai iubirea poate vedea: o soluție ieșită din comun așa cum este și dragostea.

Puteau spune:

Până aici te-am ajutat.

Noi ne-am făcut partea.

Nu putem mai mult.

Atât s-a putut.

Nuuuu...!

Ei erau conectați la o Dragoste care vede ceea ce puțini văd: vede soluții, vede ieșire, vede rezolvare, vede o cale.

Hristos le-a văzut credința:

Mâinile roșii și umflate.

Transpirația de pe frunți.

Praful de la pietrele date la o parte.

Mâinile care țin cu grijă prietenul ce coboară.

Mâinile care împing trupul paralizat.

Mâinile care desfac acoperișul.

Totul fără cuvinte...!

Poate te va ajuta acest mesaj prin care vei descoperi: ,,spărturi care zidesc’’.

Vizionare cu folos!

Florin Ianovici