%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Mama îmi prindea capul în palme și se uita în ochii mei. Atunci se oprea lumea în loc și toate fricile fugeau alungate de dragostea ei. Când mă strângea în brațe mă simțeam înconjurat de o armată.
Cât de mult am avea nevoie de această armată.
Au trecut zilele...
Valurile necazurilor au crescut, vânturile s-au întețit. Avalanșa problemelor ne-a prins și ne-a dus uneori în valea durerii.
Iacov îl ținea pe Beniamin la pieptul său de tată rănit. Iosif nu mai era. A rămas doar Beniamin, fructul unei iubiri curmată înainte de vreme.
- Nu vi-l dau, a spus Iacov. Nu puteți să mi-l luați și să-l duceți în Egipt.
- Dar murim de foame, au spus fii lui Iacov. Dacă nu îl ducem, nu mai putem cumpăra nimic.
În îmbrățișarea aceea de tată era o dragoste amestecată cu teamă. Teama că dacă Beniamin moare, el, Iacov, nu mai are pentru ce să trăiască.
Nu e și povestea ta?
Cât ai căutat să ții tu în brațele tale pe copiii tăi.
Cât de mult ai strâns în brațe partenerul tău.
Cât de mult te străduiești să ții tu pâinea de fiecare zi.
Cât de mult te străduiești să clădești fericirea cu mâinile tale.
Fiecare dintre noi a pierdut un Iosif. Fiecare am trăit o zi când am privit haina însângerată a unei iubiri zdrobite.
Prietenii însângerate.
Tovarășii sfâșiate.
Dorințe zdrobite.
De frică, strângi în brațe ce ți-a mai rămas. Iubim cu frică. Îmbrățișăm cu frică...
Nu ai cum să auzi refrenul șoptit al Bibliei: în dragostea desăvârșită nu există frică...! Când frica este tunet, dragostea abia murmură.
Foamea însă își arată colții în fiecare zi. Cu foametea nu te joci.
Chircit de neputință, Iacov i-a dat drumul lui Beniamin din brațe...
Cu dragostea unei mame, Dumnezeu i l-a luat pe Beniamin din brațe.
- Lasă-Mă pe Mine să îi port de grijă...!
Iacov a pus capul în piept și l-a lăsat pe Beniamin în mâinile lui Dumnezeu. A putut oare Dumnezeu să îi țină pe Beniamin?
Cum se încheie povestea?
Iacov și-a regăsit nu fiul, ci fii. Dumnezeu îl ținuse și pe Iosif în brațele Sale, deși Iacov îl credea mort. Acum Iosif și Beniamin îl strângeau ei pe bătrânul lor tată în brațe.
E luni dimineață.
Știu cât este de greu. Suntem colocatari ai pământului încărcat de provocări.
Știu cât de neputincios te simți.
Știu cât de puține puteri ai.
Dumnezeu îți întinde brațele și îți spune: nu tu trebui să ții pământul, nu tu trebuie să sprijinești soarele, nu tu dai drumul ploii, nu tu ții cârma istoriei.
Lasă-Mă pe Mine să port poverile tale.
Predă-Mi Mie toate iubirile tale pe care le ții cu teamă: copiii tăi, partenerul tău, casa ta, pâinea ta, sănătatea ta.
Îți voi purta Eu de grijă.
Biruință să avem, preaiubiților.
Florin Ianovici
