Ieri a fost zi de sărbătoare. S-au rostit multe cuvinte de Cincizecime, după priceperea principală. Prezența supranaturalului în viața omului va aduce mereu ciocniri de vorbe ca o dovadă că suntem prea mici pentru ceva atât de mare.

Dumnezeu a potrivit lucrurilor așa anul acesta am sărbătorit alergând pentru Dumnezeu prin câteva bisericii din Germania. Duminică seara am ajuns la biserica Odaia de sus. Cumva simbolic, mi-am spus. Pastorul bisericii, fratele Remus a ținut să sublinieze cu bucurie acest aspect.

Mi-am pregătit mesajul tematic cu grijă. Plecând de la gazdă spre biserică am devenit neliniștit și nesigur cu privire la subiectul predicii. Am vorbit în mașină că este posibil ca Duhul lui Dumnezeu să schimbe direcția predicii. Nu ar fi fost prima dată. Simțeam că Dumnezeu vrea să mă folosească pentru cineva anume.

În timpul închinării mi-a devenit clar faptul că textul care mi se cere pentru slujire era învierea tânărului din Nain. Am ezitat, gândindu-mă: cum să vorbești în zi de sărbătoare a Cincizecimii despre sicriu, moarte și gropari? Îmi părea inadecvat.

Și toți…!

În timpul predicii am gestionat cu greu emoțiile ce mă copleșeau. Am simțit o durere mare și un soi de disperare în dreptul unei persoane din adunare. Fiecare cuvânt din mesaj întâlnește ideea că Dumnezeu are un plan, de aceea este important să nu te lași pradă disperării. Când Hristos ia spus mamei îndurerate: ,,nu plânge'', El nu ia refuzat lacrimile, ci a mângâiat-o ca să nu se predea durerii. Când durerea îți conduce viața tu nu mai trăiești.

Am simțit literalmente cum Duhul lui Dumnezeu suflă prin cuvintele Bibliei curaj și aduce lumină în negura suferinței. Privirea mi-a oprit deseori asupra unei femei în vârstă, care plângea. Am știut în inima mea că eu sunt acolo pentru ea. După slujbă am mers să vorbesc cu dânsa.

Mi-a mărturisit că în urmă cu 3 zile, băiatul ei de 33 de ani, Robert, sa sinucis, aruncând-se în apă. Era suferind și durerea continuă a afectat judecată sa. În focul suferinței, mama acestui fiu, pe nume Angelica, ia cerut lui Dumnezeu să trimită un om de departe, necunoscut de ea care să aducă lămurire cu privire la îndeplinirea încercării prin care trece. Inima ei a fost liniștită de Dumnezeu care ia adus pacea și încrederea că în toate, Dumnezeu are un plan.

Azi scriu aceste cuvinte pe care le împletesc cu rugăciunea și mă gândesc la cât de fragilă este viața. Totul se poate schimba la clipeala ochiului. Un alt părinte, Leonard plânge fiica aflată în comă după un accident teribil în care un tânăr de 24 de ani a murit, iar șoferul de 18 ani este grav afectat. Am slujit cu Leonard acum 2 săptămâni și îmi amintesc dragostea cu care vorbea despre Dumnezeu. Un alt slujitor pe care îl prețuiesc, fr Alin, mi-a scris ieri că unchiul lui a fost lovit de un cal și a căzut, lovindu-se cu capul de beton. A fost opera de două ori, iar doctorii au spus că acum doar Dumnezeu mai poate face ceva.

Poate că în timp ce citești aceste rânduri vei părăsi supărarea și vei deveni mai mulțumitor lui Dumnezeu pentru ceea ce ai. Nu merită să te aprinzi pentru nimicuri care oricum vor trece. Tot ceea ce contează este ca sufletul nostru să fie păzit de Dumnezeu întru mântuirea dată prin Hristos.

Am văzut ieri că Duhul Sfânt lucrează și aduce și iar pe Hristos ca leac pentru viețile prăbușite.

Am văzut cum Duhul Sfânt îndreaptă privirea spre cer.

Am văzut cum Dumnezeu vrea ca noi să ridicăm pe cei căzuți sub povara greutăților.

Am văzut cum Dumnezeu poartă de grijă sufletelor îndurerate.

Am văzut cum Dumnezeu se oprește ca să șteargă lacrimile fierbinți.

Am văzut cât de nevrednic sunt eu și cât de mare este Dumnezeu.

Aseară nu am vorbit despre Cincizecime, dar am trăit un crâmpei din lucrarea Duhului Sfânt. Și azi mâna Lui lucrează. Te rog să te oprești câteva clipe și să te îndrepți sufletul spre Dumnezeu. Fă o rugăciune și spune: în mâinile Tale îmi încredințează, Tată, viața mea și a casei mele.

Să aveți o sărbătoare frumoasă în continuare.

Florin Ianovici