Atunci când dimineața își mijește ochii, iar zorii străpung întunericul anunțând o nouă zi, ne tresaltă sufletul.

Cei plecați în concediu se răsfață cu un răsărit de soare aducător de speranță, o simfonie tăcută de lumină care ne înalță și pe noi prin măreția ei.

Cu toate acestea nimic nu se compară cu ,,dimineața sufletului’’. Când deschizi ochii, Soarele Neprihănirii trebuie să răsară din tine.

Nu există nimic mai profund decât să faci lumină celor din jur cu bunătate și bucurie. Ce răsărit frumos este omul aducător de bine.

Când tu devii un răsărit al speranței pentru cei de lângă tine, când lumina Cuvântului se așterne încă de dimineață, atunci e zi chiar înainte ca zorii să se înfiripe.

Ferice de omul care are dimineți sufletești.

Ferice de omul care luminează prin Cuvânt.

Ferice de omul care răsare cu speranța promisiunilor Lui.

Ferice de om care aduce zorii bunătății chiar și în zile întunecoase.

Fii un răsărit de soare și iau-o înaintea zorilor, aducând tu lumina harului sfânt pentru cei de lângă tine.

Florin Ianovici