Erai tare obosită. Când ne-am văzut sâmbătă, nu mai zâmbeai. Mereu pe fața ta blândă aveai un zâmbet pentru mine. Dacă nu aveai ți-l aduceam eu.
Atunci mi-ai șoptit: nu mai pot....vreau să mă ia Dumnezeu. Te-am auzit eu, dar și El. Eu am plecat trist, dar El te-a primit bucuros. Mămica mea bună și blândă...!
Nu îmi aduc aminte să fi vorbit vreodată și tu să nu îmi spui ceva despre Dumnezeu. Te uitai lung la mine, oftai și îmi spuneai: alergi mult, Dumnezeu să te aibă în pază. Mult m-ai iubit.
Nu mai puteai merge pe picioare. Mereu te îndemnam să mergi cu mine afară, prin curte ca să umbli. Hai să vedem iarba, soarele, să privim cerul, îți spuneam. Trăgeam nădejde că de dragul meu vei reuși să pășești cu mine. Dar nu mai puteai. Ai obosit, mămico.
În cele din urmă, te-ai ridicat, mămico. Mai sus decât credeam. Nu pășești cu mine, ci cu El.
Ce lin ai plecat. Așa cum ai trăit. Fără zgomot. Inima ta caldă ca pâinea s-a oprit brusc. Nu a mai vrut să bată. Spun oamenii că sunt bucățică ruptă din tine. Când mă gândesc la tine îmi pun mâna pe inimă. Așa te simt aproape.
Te-au iubit oamenii, te-au iubit credincioșii. Tu nu te-ai certat cu nimeni. Ai suferit și ai tăcut. Așa ne-ai învățat și pe noi, să fim cuminți. Mulțumesc că m-ai învățat să tac. Mulțumesc că m-ai învățat să rabd. Duc moștenirea mai departe, mămico.
Am vorbit cu tine și ți-am spus că te iubesc.
Ți-am mulțumit pentru mâinile tale care m-au purtat.
Ți-am mulțumit pentru lacrimile pe care le-ai dus înaintea lui Dumnezeu pentru mine.
Tatălui ceresc a trimis un înger călăuzitor care să te însoțească spre locul de odihnă.
Știu că inima ta este în pace.
Mereu te voi iubi, mămica mea.
Odihnește-te, mămica mea.
06.07.1949 - 06.09.2023
Slujba de înmormântare este sâmbătă, orele 11.00, sat Samurcași, localitatea Crevedia.
Florin Ianovici