Pe vremuri lumea se culca și se scula făcând o rugăciune. Astăzi ne culcăm și ne trezim ,,luminați’’ de ecranul telefonului.

Adormim obosiți de fluxul de știri, fără a ne da răgaz la câteva minute de evaluare. Ne culcăm grei și ne trezim ușori . Adică ne culcăm aglomerați și ne trezim împrăștiați.

Dacă ai petrece ceva timp cu tine privindu-te prin ochii lui Dumnezeu, ai avea un câștig imens. Noi nu ne mai găsim pe noi pentru că stăm prea mult cu ochii pe alții.

Mă tem că deseori ne culcăm cu maxilare încleștate, chirciți de câte o spaimă. Dacă nu descarci încurcătura sufletească și nu învelești sufletul cu pacea de sus, cum vrei să ai dimineți senine?

De când pământul face legea sufletului, s-au umplut spitalele, iar farmaciile sunt aglomerate. Mereu curioși cu privire la alții și altele ne scapă viața printre degete fără nicio interogație de sine:

Cum e viața ta?

Ce te face fericit?

Cum îți este familia?

Ce te face să zâmbești?

Cum îți e ficatul?

Ce iubești?

Ce culoare are speranța? Are culoarea banilor sau a cerului?

Ce bine ai adus în lunea aceasta?

Prea îndârjiți, prea gălăgioși, prea știutori de toate, prea scandalagii...!

Uită-te la fila din calendar. Ai observat? Timpul fuge. Ceasul trece și noi odată cu el.

Nu ne permitem să avem răutate. Nu știm dacă mai putem îndrepta azi ceea ce s-a stricat ieri. Puteai aduce un zâmbet,  o încurajare, o licărire de speranță. Să nu mai clocim ouă de basilic, ci să naștem binele și frumosul.

Nu mai e mult timp pentru a ne îndrepta. Ce să îndreptăm?

Să îndreptăm spatele încovoiat de prea multe dorințe pământești.

Să îndreptăm vorbele rele aruncate cu ușurință.

Să îndreptăm faptele nevrednice de pocăință.

Să îndreptăm relațiile stricate.

Să îndreptăm pasul spre Dumnezeu.

Nu ai niciun interes să permiți ca viața ta să meargă pe drumul destrămării. Ești prea prins de gâlceava cotidiană, te-ai încolonat într-un marș al unor lupte fără sens, ești prea absorbit de malaxorul nimicurilor care toacă lumea întreagă.

Interesul tău este să fii primit de Dumnezeu în corturile veșniciei. Interesul tău este să lași urme de bunătate și să strângi în suflet bogăția harului.

Nu mai lăsa lumea să îți întoarcă capul, ci țintuiește-ți privirea spre adevărul Sfintelor Scripturi și lasă lumina lor să te lumineze.

Nu ești un produs comercial, nu ești o etichetă de firmă, nu ești un număr matricol, nu ești un cod numeric, nu ești un utilizator, ci ești creația lui Dumnezeu, ești copilul Lui iubit, prețuit și așteptat acasă.

Trezește-te bine, astăzi. Bine de tot. Bea din izvorul Cuvântului, îmbracă-te cu haina bunătății, înalță sufletul prin rugăciune și rodește pentru cer. Destul ai dat țărânei din timpul tău.

Nu ai nici timp, nu ai nici interes să lași lumea și îngrijorările veacului să îți facă agenda. Nu îți permiți să lași răutatea să îți mucegăiască destinul. E timpul rodirii întru frumos și bine. Nu orice bine, ci cel dumnezeiesc.

Fă toamna mai frumoasă devenind un rod sfânt.

Magda Isanos, scria această poezie, ,,Murim...ca mâine’’:

Si-mi pare-așa ciudat ca se mai poate

găsi atâta vreme pentru ură,

când viața e de-abia o picătură

între minutu-acesta care bate

si celălalt - si-mi pare neînțeles

si trist ca nu privim la cer mai des,

ca nu culegem flori si nu zâmbim,

noi, care-așa de repede murim.

Magda a simțit fragilitatea vieții, riscul risipirii în nimicuri, pericolul destrămării în răutate, ură și scandal. Avea să moară la 28 de ani.

Nu mai e mult, plecăm și noi...!

Florin Ianovici