%20%23%20MM.gif)
Trece Hristos fiind flămând, epuizat și așteptând să fie hrănit, mângâiat. Cu privirea Sa, pătrunde dincolo de ce se vede și caută rod. Au foșnit ieri frunzele programelor din biserici, iar acum ar trebui ca pomul inimii să fie încărcat de rod.
Se întind mâinile celor din jur după tine. Au nevoie de blândețea cuiva. Ai auzit ieri la biserică despre blândețea Mielului și ai lăcrimat. Azi se uită ochii copiilor, ai colegilor după o fărâmă de blândețe. Vrei să fii tu azi mielul blând în jungla vieții?
Ieri ai fluturat și tu ramurile de finic și ai cântat: Osana. Sufletul a fost copleșit de smerenia unui Dumnezeu care a pășit călare pe un măgăruș pe drumul Ierusalimului. Azi când viața se revarsă amenințător, când oamenii sunt copleșiți de mânia și aroganța celor din jur, un strop de umilință ar aduce cerul pe pământ. Îl ai?
Când adunăm doar pentru noi, sărăcim. Când trăim doar pentru noi ne consumăm viața, dar când trăim pentru folosul altora, ne investim viața. Să rodești înseamnă să te oferi în a hrăni din tine, pe alții. Și aceasta este cheia permanentei înverziri, a vigorii, a inspirației, a trăiniciei în ceea ce faci.
Vine zilnic un timp al scadenței. Nu cândva, ci acum. Când mâniile celor din jur sunt întinse, nu poți rodi poimâine. Când mila se cere acum, nu poți spune: mai încolo. Timpul binelui e mereu acum. Vorba rea, fapta urâtă las-o pe mai încolo. Poate se va pierde. Las-o pierdută.
E soarele neprihănirii sezonier? E mila lui Dumnezeu pe intervale? E apa Cuvântului pe anotimpuri? Atunci tu de ce rodești din când în când? De ce rodești atât de rar când nevoia e mereu, e clipă de clipă? Binele este mereu acum și aici. Binele cerut ție nu stă să te aștepte până îți găsești tu timp și dorință.
Vorbele tale sunt testate de roadele tale. Acesta e cântarul care nu minte. Vorbele devin scenarii de actorie când lipsesc faptele. De câte ori vorbim fără acoperire în fapte, noi urcăm pe scena de teatru și de aceea totul devine spectacol. Să nu uităm: piesa de teatru se termină odată cu viața.
Dumnezeu ți-a dat și iar ți-a dat, dar îți cere să nu rămâi în grupa celor mici. Este timpul să și dai, nu doar să iei. Este timpul maturității în credință. Când Dumnezeu îți cere, îți pretinde, tu începi dialogul maturității creștine cu El.
Tu ai fost găsit gata , ești pregătit să dai, să intri în circuitul seniorilor, al celor ce pot purta povara altora, a celor care trec la nivelul superior, intră în liga celor care au înțeles că: e mai ferice să dai decât să iei, pentru că doar așa vei avea din prisos.
Maturitatea înseamnă să începi să strângi nu doar pentru cele trecătoare, ci pentru cele veșnice. Ești matur când pricepi că viața e investiție pentru cer, când începi să aduni cu Hristos răscumpărând vremea căci zilele sunt rele.
Ai nevoie de bunătate? Dăruiește-o și o vei avea.
Ai nevoie de blândețea semenilor? Dăruiește-o și o vei primi.
Ai nevoie de pace în ziua de azi? Fii senin și vei primi pace.
Ai nevoie de îndurare? Fii milos și vei primi milă.
Ai nevoie de apă sfântă? Udă și vei fi udat.
Să dăm, să rodim ca să avem din prisos.
Fie ca Hristos să găsească rod în noi!
Florin Ianovici
