Oamenii apar de-al lungul vieții tale, în diferite puncte și numărul dau cu părerea dacă meriți sau nu, dacă ești bine sau nu. Să nu uiți niciodată că singurii care cunosc toată călătoria ești tu și cu Dumnezeu. De aceea ceea ce știi tu și ceea ce știe El contează cu adevărat.

Nu încurajez în străinătate de semeni, ci te îndemn să nu lași pe cei ce nu te cunosc și nici nu știu prin ce ai trecut, să arbitreze viața ta. În ochilor oamenilor viața ta apare pe detalii sau segmente, dar înaintea lui Dumnezeu este un întreg.

Tu știi suișurile și coborâșurile.
Tu știi plânsul și bucuria.
Tu știi întuneric și zorile.
Tu știi frica și curajul.
Tu știi cât ai dat și cât ai luat.
Tu știi sărăcia și belșugul.
De fapt doar tu știi costul a tot ce înseamnă viața ta.

Ce am învățat e că deseori trecem prin anumite greutăți nu din cauza noastră, ci ca să ajungă la inima unor oameni. Nu orice zdrobire este pedeapsa încăpăținării sau răzvrătirii. Uneori este modul lui Dumnezeu de a-ți folosi în viețile altora.

La fel de bine am învățat că ceea ce am dobândit cu ajutorul Lui nu este un merit al capacităților mele, ci felul iubirii Lui de a mă odihni.
Să ai o pâine, e odihnă.
Să ai un acoperiș, e odihnă.
Să ai ce îmbrăcă, e odihnă.
Să ai un venit, e odihnă.
Și această odihnă o dată Dumnezeu.

Viața ta a fost ca un arc. Cu câte necazurile te-au tras mai în spate, cu atât mai departe a fost trasă săgeată izbăvirii. Chiar acum te simți întins precum coada unui arc și te întrebi: de ce, Doamne? Te uiți la adâncimea necazurilor tale și nu înțelegi.

Uităm ușor că ceea ce construiește Dumnezeu în viețile noastre și durabil. Un bloc înalt are săpată o temelie adâncă. La început nu vezi decât groapa. Doar tu o știi și Dumnezeu. Apoi ceiilalți vor vedea clădirea și se vor mira. Dar tu știi costul. Dumnezeu înalță prin smerire. Și aceasta costă.

Când ne împărtășim cu trupul și sângele Mântuitorului, nu se spune: ,,... Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o...'' 1 Cor 11:23-24
Pâinea care hrănește a fost frântă.
Pâinea care sa înmulțit a fost frântă.
Pâinea frumoasă pe care alții o judecă sau invidiază mai întâi a fost frântă.

Ce crește Dumnezeu, mai întâi frânge.
Ce înmulțește Dumnezeu, mai întâi frânge.
Acum ești în momentul frângerii, al zdrobirii, dar va veni și momentul creșterii și al înmulțirii.

Dar acesta nu o știu mulți. O știi tu și cu Dumnezeu.