Ai azi în mână o cărămidă, o mistrie și un plan de construcție. Tu ești zidirea ce trebuie ridicată, iar planul e Hristos. Mereu construim câte ceva pentru unii sau alții. Să nu uităm pe noi să ne zidim în Hristos.

Există perioade în viața noastră care devin decisive. Cronometrul este pornit de la naștere, dar parcă uneori ticăie supărător de tare.

Când oamenii singuri văd câte un cuplu care se ține de mână, simt un gol în stomac și o apăsare cu privire la timpul care s-a scurs fără să le aducă aceea împlinire pe care o așteptau.

Alteori privești la o mamă fericită care își ține copilul în brațe, copil la care visezi de o vreme, dar visul întârzie să devină realitate.

Uneori îți plimbi privirea pe casa în chirie, lipsită de atâtea și auzi cum se ridică o întrebare sâcâietoare: până când?

Pașii bolnavului se îndreaptă cu greu spre dulapul unde ține medicamentele pe care le rostogolește iarăși în palmă, răsuflând greu, cu tristețea celui care de prea multă vreme își poată boala.

AȘTEPTAREA este în planul construcției noastre etapa când ce ai zidit, se consolidează. Cimentul nu se usucă imediat. E necesar un timp. Dacă nu acordăm timp vieții, nu putem fi întăriți și structura cedează la primul cutremur. Nu alege succesul, ci valoarea, calitatea.

Nu spune că Dumnezeu îți refuză ajutorul, ci spune: acum se întărește zidirea prin răbdare.

Așteptarea în credință nu înseamnă pasivitate, ci e un proces de consolidare.

Sunt perioade în viață când și umbra se mișcă greu din pricina încercărilor.

În încercări este esențial să ne păstrăm luciditatea și să înțelegem că este esențial să avem o percepție dumnezeiască asupra necazului.

ÎNCERCĂRILE sunt acele cutremure care pun la încercare zidirea. Decât să te trudești inutil mai bine să se dărâme la vreme ceea ce este construit greșit ca să nu fie afectată întreaga casă a inimii tale.

Există o vreme de zidit și una de dărâmat, o vreme de vorbire și una de tăcere: Eclesiastul 3:1 – "Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui."

Oamenii care au lăsat o urmă semnificativă prin viață trăită, au înțeles cât e ceasul și au făcut timpul partener, nu adversar.

Fii înțelept și înțelege timpul. Uneori trebuie să zidești, alteori trebui să aștepți. Graba strică treaba. Iar dacă au venit încercările, de fapt e un control al calității construcției care ești tu.

Nu fii nerăbdător.

Nerăbdare construiește în pripă. Multe ,,realizări’’ ale omului au sărit etape logice, necesare și ne-am trezit cu casa prăbușită la prima furtună zdravănă pentru că pe noi ne-a interesat mai mult tencuiala casei decât temelia ei.

VIAȚA NU SE ÎNTÂMPLĂ, CI SE CONSTRUIEȘTE.

Ai azi în mână o cărămidă, o mistrie și un plan. Azi tu trebuie să devii mai mult asemeni lui Hristos. Dincolo de tot ce faci, dincolo de orice alergare sau de orice construiești, să nu uiți că ești o zidire nouă care trebuie să ia chipul lui Hristos.

Om drag, îți doresc biruință în a zidi cea mai frumoasă construcție: pe tine în Hristos.

Florin Ianovici