Săptămâna trecută am fost la cardiologie. Salonul 15. Domnul Lucian era acolo internat și aștepta o intervenție chirurgicală care inițială ia fost refuzată de un alt spital, deoarece riscurile erau mai mari decât benefice. Despre dânsul vom povesti altă dată.

Seara a mai venit o persoană. A fost adusă cu căruciorul și acuza dureri în piept, fibrilații. Sa recomandat: Viorel. O fire deschisă, comunicativă, dornică să împărtășească. Toată noaptea sa chinuit cu o tine seacă, care la ținut treaz.

La controlul medical am aflat că Crăciunul și Revelionul anului trecut le-a petrecut în același spital. Are probleme cu inima. Doctorița la întrebat dacă și-a luat medicamentele prescrise și, în special, Aspenterul pentru fluidizarea fluxului sangvin. A răspuns cu sinceritate:

Nu le-am luat de vreo 2 săptămâni.

De ce? a intrebat doamna doctor.

După o tăcere scurtă, a răspuns:

Nu sunt avut bani.

Sa așternut liniștea. O liniște apăsătoare. O cutie de Aspenter costă 15 lei. Am simțit imediat un nod în gât. Dl Viorel nu avea 15 lei să cumpere medicamente.

Am intrat în vorbă cu dânsul și așa am aflat că are 59 de ani. A crescut în orfelinate. Nu sunt familie. A muncit în ultimii 8 ani la o firmă de păză și nu-i-au dat carte de muncă. Nu are unde locui. Stă acum la cineva pentru o sumă de 1300 de lei pe lună. În 3 zile urma să îl dea afară pentru neplată.

A venit prânzul. Eu eram pe picior de exterior. I-am oferit și porția mea. A mâncat ambele porții și a spus: „Mi-era foame.” În timp ce îl priveam, am început să mă rog și să mă gândesc: sunt oare aici ca un simplu pacient sau ca un copil de Dumnezeu? Am răspuns rapid: trebuie să faci ceva pentru dl Viorel.

Am vorbit cu doamna Marcela de la Asistența Socială a spitalului. Doamna doctor o informase. Ne cunoaștem demult. Amândoi lucrăm în același sistem. Am început un plan: dânsa îi va face documentația pentru pensie de invaliditate și ajutor social, iar eu am chemat la Viață și Lumină pentru ca zilnic să ofere hrană.

A venit ieri. Am luat masa împreună. A fost tare bucuros de ciorbă. I-am oferit bani de chirie pentru o lună. I-am plătit deja proprietarului. Cineva ia oferit bani pentru cartela de telefon, ca sa putem comunica. Actele durează câteva luni până se finalizează. De lucrat nu poate lucra. Am sunat la firmă unde a lucrat ca să cer cartea de muncă. Nu îmi răspund. Nu crede că i-au făcut carte de muncă.

L-am întrebat dacă pot scrie pentru voi câteva cuvinte despre el și să vă cer ajutorul. Îmi doresc să putem asigura chiria pe vreo 5 luni – 6500 RON – până se finalizează pensia. Ați vrea să dați o mână de ajutor?

Așa cum cred că nu am ajuns întâmplător la cardiologie, tot așa cred că nu întâmplător a ajuns acest strigăt de ajutor la tine. Când vom avea banii, vom opri această campanie.

Împreună putem face un bine unui semen de-al nostru.

unde dona aici, într-un cont dedicat, cu specificația ,,Viorel'':

ASOCIAȚIA CRESTINA RENOVATIO

RO11 RNCB 0065 1575 2873 0010

RNCBROBU—

Foto cu dl Viorel la fundația Viață și Lumină