%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Folosim expresia aceasta ca un clișeu de vorbire, parcă am fi forțați de cineva să o așezăm la momentul potrivit al comunicării noastre. Și totuși, ceva ne forțează...poate fi suspiciunea celui cu care vorbim despre noi, despre spusele noastre sau teama proprie de a nu fi credibili și prin urmare apelăm la "crede-mă ce-ți spun".
Acum, vorba trebuie să fie vorbă. Fermă. Credibilă. Verficabilă. Cuvânt serios, nu pălăvrăgeală. Dacă am dovedi o viață serioasă cu o vorbă serioasă n-ar mai trebui să-l cerem pe "crede-mă ce-ți spun" în ajutor.
Să trăim demn, curat, onest, ca să fim vrednici de luat în seamă. Când vorbim să vorbim așezat și calculat. Adevăr, nu minciuni. Atât cât trebuie și nu mai mult. Înțelepciune, cuvinte măsurate.
Poate într-o zi nu vom mai fi atât de suspicioși unii cu alții și nu va mai fi nevoie de "crede-mă ce-ți spun"...sau, poate ni se va spune "te cred pe cuvânt".
Azi ne măsurăm cuvintele,
Ioan Cocîrțeu
