%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
ÎnÈ›eleg indignarea, nu înÈ›eleg mirarea....
Nu asta am cultivat de 30 de ani? Lipsa de empatie? Nesimțirea? Goana după bani, cu orice preț?
Bătrânii aceÈ™tia sunt un argument. O explicaÈ›ie. O consecință. O dovadă a nivelului de dezumanizare la care am ajuns.
Nu asta ni se spune de 30 de ani? Să ne trăim viaÈ›a fără să ne pese de cel de lângă noi...
Să ne distrăm È™i să ne îmbogățim.
Să călcăm peste cadavre în drumul nostru triumfal spre nicăieri.
Ne facem case cu 3 etaje în care părinÈ›ii nu mai au loc.
Ne cumpărăm mâncare cât pentru un regiment, iar bunicii ne mor de foame, uitaÈ›i într-un sat fără apă È™i curent.
Totul este despre mine, nimic despre cel de lângă mine.
S-au străduit să ne scoată din cap Biserica și educația, bunul simț și omenia.
Și au reușit.
De ce ne mirăm?
Societatea noastră e un uriaÈ™ azil în care mor, zi de zi, oamenii precum È™oarecii...
Nu ne mai pasă de nimic, nu mai avem nicio fărâmă de empatie.
Trăim să ne umflam burÈ›ile, să ne hăhăim în faÈ›a televizoarelor, râzând tâmp È™i fără motiv, dar fericiÈ›i că cel de lângă noi e mai prăpădit.
Am devenit hiene.
De ce ne mirăm?
Bătrânii aceia vom fi È™i noi, într-o bună zi, pentru că asta cultivăm.
Îi învățăm pe copii să fie luptători, să dea din coate, să reuÈ™ească, dar nimeni nu îi mai învață să fie, pur È™i simplu, Oameni.
Într-o lume în care contează doar puterea È™i banul, de ce ne-ar mai păsa de bătrâni?
Sunt, oricum, depășiți.
Sunt bolnavi și ne cheltuim pe ei, inutil, banii.
De ce să ne pese?
Trebuie să ne trăim viaÈ›a la maxim, aÈ™a ne învață toÈ›i guru făcuÈ›i la kilogram.
Bătrânii ăștia sunt oglinda sufletelor noastre mici È™i meschine, obsedate de propriile nevoi, imune la strigătele de ajutor ale oamenilor de lângă noi.
Poata, până la urmă, vom descoperi că roboÈ›ii sunt mai empatici decât noi.
Poate vor deveni ei Oameni.
Noi nici roboți nu suntem capabili să fim....
Adriana Stoicescu
