Creștinismul e contemplativ, dar niciodată leneș. Sufletele credincioase sunt diafane, dar nu moțăiesc plângăcios, paralizate de tristețe, melancolie sau depresie. E uimitor, de altfel, cum Iisus laudă oamenii harnici, puși pe treabă.
Evangheliile ne spun că Dumnezeu iubește țăranul care iese pe câmp la semănat (Mt 13, 24), apreciază un manager iscusit (Lc 16, 1-8) în relația cu debitorii, îl dă drept exemplu pe neguțătorul care caută mărgăritare bune (Mt 13, 45), concediază lucrătorii cei răi („sindicaliștii” din Mt 21, 33-44), laudă pescarii care ies în larg (Mt 13, 48). Iisus nu laudă birocratul guvernamental, nu recomandă pensionarea timpurie, nu aplaudă pensiile speciale, nu cauționează „sporul de stres”...
Mântuirea e prin har, știm cu toții asta, dar prin ogorul Domnului trândavii care fentează viața nu primesc binecuvântări. Dimpotrivă.
„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este împărăția cerurilor.”



%20%23%20MM.gif)





