Articole Devoționale / Motivaționale

Mihai Neamțu ◉ Despre moarte, consolare și recunoștință

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Mihai Neamțu ◉ Despre moarte, consolare și recunoștință

Cum arată ziua voastră? Dar planurile de weekend sau vacanță?

Ieri seară am întâlnit pe o terasă un vechi prieten care și-a îngropat recent soția abia trecută de 45 ani. O floare secerată brusc, fără milă. Un suflet care n-a avut răgaz să-și împlinească zborul.

Amicul mă privea detașat, cu ochi senini, dar îndurerați. Era rănit și, totuși, consolat. O boală incurabilă a trimis spre veșnicie chipul unei mame dedicate și al unei soții iubite: o femeie veselă, plină de entuziasm și inițiativă, mereu aplecată asupra soartei celor săraci.

Mi-am dat seama că multe dintre visele noastre se pot spulbera într-o clipită. Viața e scurtă, spuneau latinii, fără să greșească. Ars longa, vita brevis.

După o estimare aproximativă, trăim între 3640 și 4500 de weekenduri până la Marea Trecere (Pessah). Ți se pare mult sau puțin? Datorită unui accident oarecare, mulți dintre cei dragi ajung să dispară subit din cercul nostru de rude sau amici.

Iată de ce, mai mult decât oricând, aș spune că trebuie să exersăm detașarea, iertarea, împăcarea și recunoștința.

Posaci sau frustrați, risipim prea multe ceasuri în revolte derizorii și certuri prostești. Ne plângem excesiv, clevetind și mușcând din carnea aproapelui.

Ce-ar fi să ne oprim din protestul la adresa lumii înconjurătoare și a creației lui Dumnezeu? Ce-ar fi să suspendăm, preț de 24 ore, judecata necruțătoare a fratelui?

În venerabila tradiție biblică, noțiunea de weekend nu exista, ci doar gândul omului credincios de-a cinsti ziua odihnei Domnului. Ce însemna Sabatul pentru evrei și ce a devenit, mai târziu, duminica pentru creștini? Curățirea sufletului. Rememorarea strămoșilor. Anticiparea veșniciei.

Cred c-ar fi folositor să redescoperim înțelepciunea anticilor în plină modernitate.

Știm bine că timpul nu cruță pe nimeni și că-n fața morții suntem egali.

O conduită echilibrată și sănătoasă va amâna doar verdictul implacabil.

Zâmbetul și liniștea interioară sunt, într-adevăr, niște adjuvanți și antioxidanți. Totuși, cremele scumpe, acidul hialuronic, operațiile de facelift și industria cosmetică ameliorează aparențele și exteriorul, mimând eventual tinerețea fără bătrânețe.

În realitate, angoasa nu dispare, căci scurgerea timpului e incontestabil ireversibilă. Ne îndreptăm cu toții către același liman. Iată de ce cred că-i important să primenim nu doar genele, hainele sau masca socială. E timpul să luminăm interioarele conștiinței.

Dacă ești robul agitației și sclavul alergăturii permanente, e momentul unei retrageri tactice, al gândului la moarte și al smeritei cugetări. Din asumarea sfârșitului va rezulta și gratitudinea pentru darul vieții.

Cu aceeași prețuire,

Mihai Neamțu