Termenul hater provine din limba engleză, de la verbul to hate („a urî”). În cultura online și în limbajul cotidian, un hater este o persoană plină de ură, care manifestă constant ostilitate, dispreț sau critică distructivă față de alții, de obicei în mod public. Dicționarele definesc haterul ca fiind cineva care urăște sau exprimă ura față de cineva ori ceva, adesea fără o motivație rațională, ci din invidie, frustrare sau orgoliu rănit.

Important de reținut: nu orice critic este un hater. Critica sinceră, constructivă, motivată de dorința de îmbunătățire, este sănătoasă și necesară. Dar haterul nu urmărește binele celuilalt. El nu vrea să corecteze, ci să atace. Nu construiește, ci dărâmă. De aceea, e o problemă serioasă atunci când acest fenomen se infiltrează și între creștini.

Haterii sunt o specie aparte de oameni. Se hrănesc din contrazicere, caută prilej de ceartă, vânează greșeli și își găsesc plăcerea în a lovi. Nu pentru că au ceva valoros de spus, ci pentru că din prisosul inimii lor – o inimă rănită, frustrată sau pur și simplu răzvrătită – iese venin. Sunt ușor de recunoscut: rareori oferă soluții, dar mereu au ceva de criticat. Nu construiesc, dar nu se lasă până nu dărâmă. Nu slujesc, dar îi atacă pe cei care o fac.

Psihologia hate-ului e veche. De la fariseii care îl urau pe Isus pentru că le dădea pe față fățărnicia, până la prigonitorii apostolilor care nu suportau lumina pentru că le scotea la iveală întunericul. Haterii apar acolo unde ego-ul e rănit, unde mândria nu suportă adevărul, unde invidia se simte provocată de slujirea altora. În epoca internetului, au găsit platforma perfectă – comentarii, postări, filmări decupate, adesea scoase din context și interpretate tendențios, în numele „adevărului” sau al „curajului de a spune lucrurilor pe nume”.

Dar fenomenul devine cu atât mai șocant atunci când se manifestă în lumea creștină. Acolo unde se propovăduiește iubirea. Acolo unde se predică despre un Dumnezeu care este dragoste. Acolo unde cea mai mare poruncă e „să iubești”… Cum de a apărut această „specie” chiar între cei care aud zilnic despre har, despre iertare și despre bunătatea Domnului?

E simplu: ascultarea pasivă nu schimbă inimi. Poți auzi ani de zile predici despre dragoste și tot să nu o cunoști personal. Poți memora versete despre blândețe, dar să nu o practici niciodată. Și atunci când inima nu e transformată, cuvintele doar te irită. Nu te mișcă. Te deranjează.

Cum se manifestă haterii „creștini”?

• Pe internet: comentează la predici cu superioritate, ironie sau sarcasm.
• În biserică: răspândesc zvonuri, critică în culise, seamănă suspiciuni.
• În discuții: pun la îndoială motivațiile altora, dar își ascund propriile frustrări sub pretexte teologice.
• În slujire: nu se implică, dar analizează cu răutate tot ce nu le convine.

Dar, în fond, nu e nimic nou. Apostolul Pavel scria despre unii care „propovăduiesc pe Cristos din duh de ceartă, nu cu gând curat” (Filipeni 1:17). Și Domnul Isus i-a avertizat pe ucenici că „vor veni oameni care vor zice: ‘Eu sunt Cristosul’, și vor înșela pe mulți.” (Marcu 13:6). Aceștia nu caută adevărul, ci conflictul. Nu urmăresc zidirea, ci dezbinarea. Se folosesc de limbaj spiritual, dar cu motivații otrăvite: mândrie, control, invidie, dorință de influență sau pur și simplu o plăcere morbidă în a demola ce alții zidesc. Cuvintele lor sună uneori biblic, dar miros a otravă.

Ce facem cu haterii?

În loc să răspundem cu aceeași monedă, putem:
1. Să-i compătimim. Un hater este, de fapt, un om în durere. Cei care au pace în inimă nu simt nevoia să insulte și să distrugă.
2. Să ne rugăm pentru ei. Isus a spus: „Rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:44).
3. Să nu ne lăsăm contaminați. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:21)
4. Să fim un exemplu de dragoste. „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35)
5. Să le ștergem comentariile răutăcioase. Nu pentru că ne temem de critici, ci pentru că vrem să protejăm comunitatea de un duh de batjocură și dezbinare. „Dați afară dar din mijlocul vostru răul acela” (1 Corinteni 5:13) – uneori, igiena spirituală înseamnă să nu permiți ca otrava să se răspândească.

Haterii nu vor dispărea. Dar nici lumina nu trebuie să se stingă. Și dacă în mijlocul urii alegem iubirea, adevărata putere a Evangheliei se va vedea, nu doar în vorbe, ci în viața de fiecare zi.

Nelu Filip