Într-o lume în care graba și superficialitatea par să fi luat locul devoțiunii și statorniciei, există oameni care nu doar că își păstrează credința, ci o trăiesc cu o intensitate care face de rușine confortul multora. Un exemplu grăitor este cel al fraților romi care, departe de locurile natale, luptă pentru o viață mai bună, dar nu uită niciodată că adevărata comoară se caută mai sus.

Weekendul petrecut în mijlocul lor, la Conferința Europeană a Romilor din Hagen, Germania, a fost o experiență care mi-a lăsat urme adânci. Tema evenimentului – „Robul lui Cristos conduce cu folos”, a fost cu adevărat o lecție deschisă, o lecție predată fără vorbe de cei care stăteau în sala de conferințe. A fost o realitate trăită de fiecare dintre cei prezenți. Bărbați veniți de la zeci, poate sute de kilometri, cu sacrificii evidente, cu familiile lăsate acasă pentru câteva zile, au arătat că pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu merită orice preț.

Ce m-a impresionat nu a fost doar numărul mare de participanți, ci foamea lor de Cuvânt. Acolo nu s-a venit pentru un eveniment social sau o bifă religioasă. Oamenii aceștia au venit să se hrănească, să se echipeze, să fie transformați. Într-o cultură în care adesea bărbații se țin  departe de lucrurile spirituale, am văzut aici lideri care vor să conducă cu responsabilitate, care înțeleg că adevărata autoritate vine din supunerea față de Cristos.

Romi din diverse ramuri etnice, cu povești și dialecte diferite, dar cu o inimă comună pentru Dumnezeu. Au demonstrat, prin prezența lor, că nu contează cât de departe ești de „acasă”, dacă inima îți este aproape de Dumnezeu, ești exact unde trebuie. Deși mulți dintre ei provin din contexte în care credința a ajuns recent, trăirea lor arată o maturitate care contrastează puternic cu superficialitatea întâlnită uneori în biserici cu veche tradiție creștină.

Românii, creștinii români, au ce învăța de la acești frați. Despre foamea reală după Dumnezeu. Despre dăruire. Despre sacrificiu. Despre o credință care nu se măsoară în vorbe, ci în kilometri parcurși, în nopți nedormite, în timp rupt din munca de zi cu zi pentru a sta la picioarele lui Cristos.

Acești creștini romi nu sunt doar „pocăiți de duminică”. Sunt oameni care au înțeles că urmarea lui Cristos este o chemare zilnică, serioasă și plină de responsabilitate. Sunt lideri care își conduc familiile, comunitățile și bisericile cu o viziune clară: să fie folositori Împărăției lui Dumnezeu.

Și sunt un exemplu. Unul viu, autentic, care ar trebui nu doar respectat, ci urmat.

Nelu Filip