Fratele Gheorghe a trăit 71 de ani. A fost un om bun. Cu o privire călduroasă, un om prietenos și harnic, deschis cu toată lumea și cu o față senină ca de copil. Nu îmi aduc aminte să mă fi întâlnit o dată cu el și să fie trist. Cu siguranță a avut necazurile lui, dar a știut să le ascundă în așa fel încât să răspândească un zâmbet prietenos. Cu părul lui nins și freza aranjată peste cap, un om elegant și discret care a răspândit în jurul său lumina hristologică. Îmi va fi greu să merg la cofetărie în Lipova să nu vă mai văd!

Poate că mulți îl cunoașteți ca dirijor și om de muzică. Da, a iubit foarte mult muzica și a condus multe formații corale în închinare, iar dacă iubești muzica nu poți fi decât un om frumos pe interior. A avut inima pentru muzică, pentru misiune și ajutorare. De fapt între lucrurile pe care le lăsăm în urmă sunt și amintirile frumoase și binele făcut, care vor hrăni pe cei dragi.

Dintr-o familie mare de slujitori și oameni cu inimă. Familia Mărgăian a dat mult bine slujirii în zonă și în țară. Oameni slujitori, misionari, cântăreți, păstori, implicați în lucrare cu nepoți și strănepoți, prin milostenie, predicare și ajutorare. Lângă acești oameni: Ștefi, Beni, Nicu, Ghiță mulți alții au beneficiat de binecuvântările lor și mulți au fost hrăniți la mesele lor. Frate Ghiță, pe alta parte ai mai mulți frați acolo decât pe pământ. Un motiv în plus de liniștire pentru familie.

Sora Maria sunteți o eroină. Ați trăit cu rost, ați slujit cu folos, și ați văzut rodul muncii dumneavoastră. La cei peste 90 de ani, cred că nu e simplu să vă îngropați al cincilea băiat, dar în curând ne vom revedea la marea reuniune din Paradis. Cu toții!

Stimată doamnă și soră Ica, în calitate de soție, ați trăit lângă un om bun, pocăit și familist. Probabil amintirile frumoase vor reuși să vă hrănească până la revenirea lui Hristos. Dragă familie Mărgaian lărgită, Bunul Dumnezeu să lase mângâiere prin Duhul Sfânt. Să vă îmbărbăteze, să vă întărească și avem motive mai temeinice pentru a ne dori cerul. Știu că nu e ușor să vă îngropați pe cei dragi și încă plini de viață, dar nu noi suntem cu aceste decizii, El e Suveranul.

Ca notele muzicale să vă fie lacrimile, ca o doină a mângâierii să inunde sufletele voastre îndurerate, pe arpegiul speranței, în nota nădejdii că ne vom revedea în cer. Ne rămân amintire partiturile și cântările învățate și dirijate de dumneavoastră. Acum sigur vă vor adăuga îngerii unei formații din cer. Am auzit că acolo se va cânta foarte mult.

Rămânem la convingerea că Dumnezeu nu greșește niciodată. Cum decide El e cel mai bine. Iar omul moare când i se termina zilele. Nu coronavirusul omoară, nici bolile incurabile, psalmul 90 ne învață că Dumnezeu întoarce pe oameni în țărână. Vă îmbrățișăm și ne rugăm pentru voi.

La revedere frate Ghiță!

Onisim Botezatu