Proverbe (20:6) Mulți oameni își trâmbițează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?

Se fac multe acte și fapte filantropice astăzi. Mulți săraci sunt ajutați, cu toate acestea mulți se zbat încă în chinurile sărăciei. Ajutați! Nu mai condamnați pe astfel de oameni, însăși sărăcia este o pedeapsă și un indiciu spre incapacitatea de coordonare a acestora.

Problema cea mai mare este atunci când îl ajut și încarc pe rețelele cu grad limitat de încredere poze cu ei și copiii lor. Vă implor nu mai faceți asta! Au și ei dreptul la intimitate și demnitate.

Mai sunt sunat și eu de binevoitori sinceri, dar care îmi cer poze cu săracii ajutați. Le trimit banii înapoi. Eu nu umilesc pe un om față de nimeni, chiar dacă e sărac. Nu fac emblema „binefăcătorului din mine” punând o poză sub orice limită a demnității umane, umilind pe alții.

Înțelept este Hristos. Dacă îl ascultăm vom avea și răsplată, altfel rămâne doar satisfacția milei și atât. Isus spunea în Mat 6:2-3: Tu, dar, cînd faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.
Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta.

Practic milostenia se face în ascuns, dacă milostivul nu este fățarnic (face lucrurile de fațadă), iar răsplătirea îi va surâde în prag de veșnicie. Sf. Nicolae de Kronstadt spunea: „milostenia face bine, întâi celui milostiv” Starea generala de bine pe care o dă facerea de bine, nu se compară cu nimic. Zgârciții sunt cei mai bolnavi și ursuzi oameni.

E diferit atunci când se face apel la a sprijini un caz deosebit prin strângere de fonduri și încurajare la donație, dar riscurile lăudăroșiei scad, fiind implicarea mai multor oameni. De aceea noi avem la biserică Departament social. Cine vrea să ajute donează bisericii. Slujitorii de la social distribuie bunuri, plătesc facturi, cumpără frigidere și alimente, iar mulțumirea săracului se îndreaptă spre biserică și implicit spre Domnul. Astfel, nici noi nu știm cine e dătătorul. E formidabilă slujirea în acest fel!

Un bine făcut cu surle și tobe este suspectat de lipsă de credincioșie, așa ne lămurește regele înțelept. Asta înseamnă direcționare greșită a slavei, nu spre Domnul, ci spre domnul eu și este păcat. În acest caz, rămân cu satisfacția că am ajutat pe cineva, el este un beneficiar bucuros, dar să îmi i-au adio de la răsplată!

Fiți înțelepți! Ajutați! Ajutați pe cât mai mulți oameni! Salvați-i! Dar aveți grijă ca nu cumva salvându-l pe el să te pierzi pe tine, printre mărăcinii și veninul de aspidă al lăudăroșiei vieții!

Când faci un bine cu mâna ta dreaptă, fă-l în șoaptă, să nu te audă stânga. Să nu te laude cumva, lasă-L pe Dumnezeu să o facă, e mult mai sonor și cinstit!

Onisim Botezatu