Articole Semnele vremurilor Mapamond Creștin

Orientarea sexuală nu este ceea ce credeți că este

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Orientarea sexuală nu este ceea ce credeți că este

Orientarea sexuală È™i semnificaÈ›ia acesteia nu mai reprezintă o chestiune privată, iar consecinÈ›ele au un pronunÈ›at caracter public. De altfel, fundamentul pe care se bazează întrebarea „ce este È™i ce nu este orientarea sexuală” s-a transformat într-o placă tectonică sub picioarele noastre pe parcursul ultimilor ani.

Atunci când vorbim despre protejarea oamenilor „indiferent de orientarea lor sexuală”, trebuie să conÈ™tientizăm că această expresie nu este atât de simplă precum am putea presupune.

Săptămâna trecută, cu ocazia audierilor din Senat (articolul datează din octombrie 2020 È™i se referă la audierile care au loc în Senat pentru confirmarea unui judecător la Curtea Supremă a SUA, n.tr.), judecătoarea Amy Coney Barrett a fost dojenită de senatoarea Mazie Hirono (D-HI) pentru că a folosit expresia „preferință sexuală” în locul celei de „orientare sexuală”. Hirono a declarat că Barrett, prin această alegere de cuvinte „a dezvăluit cu adevărat multe” cu privire la filosofia sa, deoarece, după cum a explicat senatorul „[termenul de] preferință sexuală este unul jignitor È™i învechit”. Hirono a mustrat-o pe Barrett fără menajamente, afirmând că „orientarea sexuală este o componentă esenÈ›ială a identității unei persoane”, explicând în continuare „că orientarea sexuală este atât o exprimare firească a sexualității umane, cât È™i, totodată, în mod invariabil, un element esenÈ›ial al opiniei exprimate majoritar în cauza Obergefell” (cauza în urma căreia Curtea Supremă a decretat căsătoria între persoane de acelaÈ™i sex legală în SUA, n.tr.). 

Obergefell nu a fost singura cauză aflată de curând pe rolul CurÈ›ii Supreme È™i care a vizat orientarea sexuală. Chiar în vara aceasta, Curtea a declarat în cauza Bostock că legea din 1964 privind drepturile civile, care interzice discriminarea pe criterii de sex, abordează, de asemenea, aspecte legate de „orientarea sexuală”. În mod similar, guvernele din întreaga lume au inclus problematica orientării sexuale într-o categorie protejată.

Astfel, orientarea sexuală a unei persoane È™i semnificaÈ›ia acesteia nu mai reprezintă o simplă chestiune privată. ConsecinÈ›ele au un pronunÈ›at caracter public. În general, presupunem că expresia „orientare sexuală” se referă la o persoană homosexuală sau heterosexuală („gay” sau „straight”) È™i că aceste două culoare sunt fixate cu stricteÈ›e È™i inflexibile. Exact acest lucru l-a presupus Curtea Supremă. Însă oricine crede acest lucru, inclusiv senatoarea Hirono, nu conÈ™tientizează că temelia pe care se bazează întrebarea ce este È™i ce nu este orientarea sexuală, s-a transformat ca o placă tectonică, sub picioarele noastre, pe parcursul ultimilor câÈ›iva ani.

Potrivit literaturii academice, fascinantă È™i în permanentă evoluÈ›ie, orientarea sexuală nu mai este ceea ce oamenii cred că este. Și, după cum vom vedea, terminologia folosită de judecătoarea Barrett reflectă, mai degrabă, cel mai recent curent de gândire al cercetătorilor de frunte în materie de gen, unul dintre aceÈ™tia declarând, în lucrarea analizată mai jos, că „orientarea sexuală, ca noÈ›iune, este percepută din ce în ce mai mult ca fiind regresivă” întrucât „aparÈ›ine proiectului esenÈ›ialismului biologic”.

Având în vedere consecinÈ›ele vaste, de tip represiv, care decurg din cea mai mică prejudecată percepută cu privire la orientarea sexuală a unei alte persoane, trebuie să acordăm cu toÈ›ii atenÈ›ia cuvenită acestei evoluÈ›ii ciudate. Se întâmplă simultan două lucruri. SavanÈ›ii tot adaugă pe listă noi orientări sexuale, în timp ce experÈ›ii îÈ™i pun problema dacă… orientarea sexuală există cu adevărat.  

Orientarea sexuală în rândul femeilor

În primul rând, atunci când vorbim despre orientarea sexuală la bărbaÈ›i È™i orientarea sexuală la femei, lucrurile sunt la fel de diferite ca atunci când vorbim despre diferenÈ›ele dintre Mac È™i PC. Se pare că sistemele de operare folosite diferă în totalitate. De fapt, unii savanÈ›i se întreabă dacă se poate vorbi despre orientare sexuală la femei, în sensul tipic al chestiunii.

Această apreciere a început să fie prezentată în presă, la modul serios, în anul 2000. Doi savanÈ›i de la UCLA care scriau în publicaÈ›ia Journal of Social Issues (Jurnalul problemelor sociale) au afirmat că „Descoperirile È™tiinÈ›ifice majore… pun bazele unei schimbări de paradigmă în conceptualizarea orientării sexuale în rândul femeilor”. „Sexualitatea È™i orientarea sexuală la femei, sunt”, conform explicaÈ›iilor savanÈ›ilor, „potenÈ›ial fluide, schimbătoare de-a lungul timpului È™i variabile în funcÈ›ie de contextul social”. Depinde de modul în care se îndrăgostesc. Fiind extrem de deosebite de bărbaÈ›i „femeile au tendinÈ›a de a avea o orientare relaÈ›ională sau centrată pe partener față de sexualitate”, mai degrabă decât o orientare sexuală sau bazată pe structura genitală.

Roy Baumeister, savantul revoluÈ›ionar care a iniÈ›iat această schimbare de înÈ›elegere È™i ale cărui lucrări sunt folosite de aceÈ™ti autori pentru a se angaja în discuÈ›ii, a descoperit că femeile posedă ceva ce el numea o „plasticitate erotică”. El a descris orientarea sexuală la femei ca fiind „flexibilă din punct de vedere social” È™i receptivă din punct de vedere relaÈ›ional. Acest lucru a făcut ca două dintre cele mai importante figuri din domeniu să examineze subiectul în mai mare profunzime, pe baza următoarelor două întrebări: „Ce anume orientează orientarea sexuală?” (Lisa J. Diamond) È™i „Ce este orientarea sexuală È™i există o astfel de orientare în cazul femeilor?” (J. Michael Bailey). Aceste întrebări, alături de cele ale lui Baumeister, constituie scrieri cu adevărat fundamentale în domeniu.

Lisa Diamond era cercetător în devenire atunci când È™i-a scris lucrarea, fiind o protejată a unuia dintre giganÈ›ii în domeniu – Ritch Savin-Williams, de la Universitatea Cornell. A continuat, impunându-se cu o reputaÈ›ie academică impresionantă pentru lucrările sale în domeniul sexualității feminine. La întrebarea „Orientarea sexuală se circumscrie în mod fundamental categoriei de persoane de care cineva se poate îndrăgosti?” din eseul său iniÈ›ial, dă un răspuns  impasibil: „Confirm că răspunsul este NU”. Într-o sesiune TEDx Talk, Diamond a explicat că, deÈ™i se opune categoric tuturor formelor de terapie a schimbării, „Purul adevăr este că genul È™i dezvoltarea sexuală sunt caracterizate de o variabilitate mai mare decât crede majoritatea oamenilor, iar această variabilitate, adeseori, duce la schimbarea în timp a atracÈ›iei sexuale… AtracÈ›iile sexuale evidenÈ›iază un caracter fluid pronunÈ›at”. Acest lucru ar putea fi denumit „preferință”.

Diamond susÈ›ine că „femeile, în mod tipic, afirmă că trăirile lor emoÈ›ionale neobiÈ™nuit de intense se răsfrâng în dorință sexuală… – chiar È™i atunci când dorinÈ›ele vin în contradicÈ›ie cu propriile orientări sexuale, ca rezultat al faptului că s-au îndrăgostit”.

Mai susÈ›ine că „femeile sunt… mai predispuse decât bărbaÈ›ii să spună că sunt atrase, sau că se îndrăgostesc, de persoană, È™i nu de genul acesteia”. Prin urmare, „femeile, în mod tipic, afirmă că trăirile lor emoÈ›ionale neobiÈ™nuit de intense se răsfrâng în dorință sexuală  – …chiar È™i atunci când  dorinÈ›ele vin în contradicÈ›ie cu propriile orientări sexuale, ca rezultat al faptului că s-au îndrăgostit”. Cea mai notabilă lucrare publicată de Diamond este cartea Sexual Fluidity: Understanding Women’s Love and Desire (Fluiditatea sexuală: înÈ›elegerea iubirii È™i a dorinÈ›elor la femei), care a apărut la Harvard University Press.

J. Michael Bailey, absolvent al Universității Northwestern È™i un savant care s-a confruntat cu hărÈ›uirea cu potenÈ›ial de distrugere a carierei din motive de eterodoxie academică, a succedat-o pe Diamond, întrebând în mod infam dacă femeile au măcar orientare sexuală, în sensul în care definim în mod obiÈ™nuit acest concept.

La fel ca Diamond È™i Baumeister, el ne explică faptul că „Există un consens emergent în sensul că alegerile femeilor în materie de partener sexual sunt uneori făcute din motive diferite de cele ale bărbaÈ›ilor”. „BărbaÈ›ii”, adaugă Bailey, „dar nu È™i femeile, au un model de excitare sexuală specific unei anumite categorii, iar acesta, de obicei, este direcÈ›ionat în mod mai accentuat către membrii unui anumit sex mai degrabă decât către membrii celuilalt sex”. El a concluzionat că femeile nu au atât o orientare sexuală, cât, mai degrabă, o orientare romantică. S-a ajuns la un consens aproape universal cu privire la această înÈ›elegere. Într-o lucrare publicată de Diamond în acest an în publicaÈ›ia Archives of Sexual Behavior (Arhivele comportamentului sexual), aceasta extinde sfera de cuprindere a înÈ›elegerii mai sus menÈ›ionate È™i identifică patru tipuri distincte de fluiditate sexuală în rândul femeilor.

Acesta este unul dintre motivele datorită căruia femeile îÈ™i pot „găsi” aÈ™a numita latură lesbiană pentru o scurtă perioadă de timp, de obicei în jurul vârstei de douăzeci de ani sau mai târziu. Acestea nu descoperă o sexualitate nouă sau latentă în sine, ci, mai degrabă, descoperă oameni noi într-o nouă etapă a vieÈ›ii. Și este mai posibil ca această legătură să devină erotică È™i sexualizată în cazul femeilor, indiferent de corpul partenerului lor. Și, după cum explică Diamond, acest lucru poate fi surprinzător, sau chiar deranjant pentru femeile în cauză, deoarece acestea au concepÈ›ia învechită conform căreia orientarea sexuală este prestabilită. 

Este bisexualitatea o orientare?

Ar fi mai corect să se afirme că astfel de femei „lesbiene temporar” sunt de fapt bisexuale? Este bisexualitatea o orientare sexuală trainică È™i stabilă, sau este doar o dovadă în plus a fluidității dorinÈ›ei sexuale? Manifestă È™i bărbaÈ›ii aceleaÈ™i modele de atracÈ›ie?

Acest aspect face obiectul unor dispute aprinse, în mod deosebit în comunitatea persoanelor cu gen fluid (comunitatea queer). Într-o lucrare care a apărut în 2016 în publicaÈ›ia Archives of Sexual Behavior (Arhivele comportamentului sexual), denumită „Defining Sexual Orientation” (Definirea orientării sexuale), dr. Steven Moser de la Institutul de Studii Avansate în domeniul Sexualității Umane a declarat că „nu este clar dacă bisexualitatea este o orientare sexuală unică în sine”. Cu toate acestea, declaraÈ›ia de mai sus s-a schimbat pe parcursul acestei veri.

În august, publicaÈ›ia Proceedings of the National Academy of Sciences (Lucrările Academiei NaÈ›ionale de ȘtiinÈ›e) a anunÈ›at cu mare pompă identificarea unor „dovezi solide privind orientarea bisexuală în rândul bărbaÈ›ilor”. Acest articol a fost semnat de un număr impresionant de somități în domeniul sexualității umane, fiind redactat de nimeni altul decât Steven Pinker de la Harvard.

Concluziile acestora combat „scepticii [care] cred că orientarea sexuală la bărbaÈ›i poate fi numai homosexuală sau heterosexuală È™i că identificarea bisexuală reflectă preocupări fără natură sexuală, cum ar fi o dorință de a nu pune accentul pe homosexualitate”. Astfel, aceÈ™tia concluzionează că „Orientarea sexuală la bărbaÈ›i se exprimă în mod continuu mai degrabă decât în mod dihotomic”. Aceasta reprezintă o schimbare de paradigmă față de gândirea binară de tip „alb sau negru”, gay sau hetero, în rândul bărbaÈ›ilor, o gândire asumată de majoritatea oamenilor. 

Pot bărbaÈ›ii să fie „puÈ›in gay”?

Cunoscutul serial de comedie 30 Rock a avut un episod în care Frank, unul dintre personajele principale ale lui Liz Lemon din serialul de comedie de la NBC, devine deodată „gay pentru Jamie”, tipul tânăr, arătos, care livrează cafeaua. Frank este fascinat. Liz îi spune „Nu există aÈ™a ceva! Nu poÈ›i fi gay pentru o singură persoană. Decât dacă eÈ™ti femeie È™i o întâlneÈ™ti pe Ellen”.

Ei bine, se pare că există cu adevărat aÈ™a ceva È™i, astfel, ajungem la cea mai recentă lucrare a lui Ritch Savin-Williams È™i la complexitatea din ce în ce mai mare a bisexualității la bărbaÈ›i. Noua sa carte Mostly Straight (În mare parte hetero), apărută la editura Harvard University Press, lărgeÈ™te terenul descoperit de Diamond È™i documentează apariÈ›ia unei fluidități sexuale în rândul bărbaÈ›ilor.

Savin-Williams susÈ›ine că „în mare parte hetero” reprezintă „o categorie distinctă de orientare sexuală” în rândul bărbaÈ›ilor care sunt în mare parte heterosexuali din punctul de vedere al atracÈ›iei sexuale, însă sunt deschiÈ™i în mod expres la relaÈ›ii romantice cu o persoană de acelaÈ™i sex, care se transformă în relaÈ›ii sexuale. Și această categorie nu reprezintă o simplă ciudățenie.

Savin-Williams spune că dovezile sugerează că bărbaÈ›ii mai tineri se identifică ca fiind mai degrabă „în mare parte hetero” decât ca fiind bisexuali sau gay, luate împreună. Savin-Williams explică faptul că aceste constatări ale sale „au implicaÈ›ii asupra conceptualizării orientării sexuale ca fiind un continuum”. El crede că noÈ›iunea populară a orientării sexuale este total inadecvată pentru a explica ceea ce a descoperit el È™i colegii săi. „Sistemul bazat pe trei categorii (gay, straight È™i bi), explică Savin-Williams, „È™i-a depășit utilitatea È™i [este evident că] sunt necesare mai multe categorii”. 

Cum rămâne cu pedofilia?

Toate acestea conduc la o întrebare importantă: Trebuie ca sexualitatea să fie acceptată social pentru a fi considerată o orientare autentică? Presupunem că aÈ™a trebuie, pentru că noÈ›iunea este de obicei adusă în discuÈ›ie în domeniul a ceea ce  Mary Ann Glendon de la Harvard Law School numea „dezbaterea asupra drepturilor”. Astfel, simpatia publică È™i solidaritatea publicului cu respectiva orientare trebuie să fie stabilită cu mare grijă în sensul unor scopuri politice mai ample. Însă aÈ™a trebuie să fie neapărat? Există orientări sexuale stabilite È™tiinÈ›ific cu bună credință cu privire la care toÈ›i oamenii cumsecade convin că sunt inacceptabile? Cum rămâne cu pedofilia?

Această întrebare nu este una prostească. Și nici o întrebare nouă: o lucrare importantă publicată în Archives of Sexual Behavior (Arhivele comportamentului sexual) a abordat această întrebare cu opt ani în urmă. Denumită fără menajamente „Is Pedophilia a Sexual Orientation?”  (Este pedofilia o orientare sexuală?), lucrarea concluzionează că pedofilia este, într-adevăr, o orientare sexuală. În publicaÈ›ie se explică faptul că „Prin definiÈ›ia de mai sus a orientării sexuale È™i în lumina celor mai întâlnite definiÈ›ii ale orientării sexuale, pedofilia poate fi privită ca o orientare sexuală pe criterii de vârstă”.

Redactorii publicaÈ›iei Harvard Mental Health Letter a Harvard Medical School au considerat, de asemenea, că această întrebare merită atenÈ›ie. Încă din 2010, aceÈ™tia au afirmat în mod clar: „Există în prezent un consens că pedofilia este o orientare sexuală distinctă È™i nu ceva ce se dezvoltă la o persoană homosexuală sau heterosexuală”. AceÈ™tia conchid că: „Pedofilia este o orientare sexuală È™i este puÈ›in probabil ca acest lucru să se schimbe”.

Întrebarea a fost abordată È™i de publicaÈ›ia Scientific American, care s-a referit la pedofilie ca la o „orientare erotică pe criterii de vârstă” într-un articol din 2009, delimitând trei forme distincte de atracÈ›ie sexuală față de copii. Există, de asemenea, o dezbatere TEDx Talk cu privire la acest subiect. Mirjam Heine de la È˜coala Medicală a Universității din Würzburg din Germania a explicat în 2018 că „precum orice altă orientare sexuală, pedofilia poate avea caracteristici diferite”. Scopul explicaÈ›iei dumneaei a fost acela de a face o diferenÈ›iere între legitimitatea pedofiliei ca orientare, demnitatea persoanei care o posedă È™i modul în care noi putem ajuta persoana respectivă să nu-È™i pună în aplicare respectiva orientare.

AÈ™adar, nu! Un model de atracÈ›ie nu trebuie să fie social acceptabil pentru a fi considerat orientare sexuală. Unele modele sunt detestabile È™i ilegale. 

Chiar există orientare sexuală?

Profesorul Sari van Anders de la Universitatea Queen din Canada mai face un pas înainte. Ea solicită retragerea întregului concept de orientare sexuală în favoarea propriei sale teorii, mai exacte din punct de vedere È™tiinÈ›ific È™i al experienÈ›ei, È™i anume „teoria configuraÈ›iei sexuale (SCT)”. Ea susÈ›ine că „orientarea sexuală este o noÈ›iune percepută din ce în ce mai mult ca fiind regresivă”, întrucât „aparÈ›ine proiectului esenÈ›ialismului biologic” care nu oferă unei persoane nicio È™ansă de a deveni sau de a experimenta „altceva” în condiÈ›iile aceleiaÈ™i legitimități. SCT este, potrivit susÈ›inerilor sale, un mai bun „cadru de înÈ›elegere a diverselor orientări sexuale care presupun un partener, distinct de orientările sexuale solitare”, adăugând că: „Teoriile orientării sexuale înrădăcinate exclusiv în raÈ›iuni de sex sunt problematice din punct de vedere È™tiinÈ›ific deoarece acestea nu „văd” diversele orientări sexuale care există din punct de vedere empiric”. Pe scurt, construcÈ›ia orientării sexuale nu ia în calcul experienÈ›ele oamenilor din perspectiva fluidității sexuale. Apelul ei de a face trecerea „dincolo de orientarea sexuală” a fost salutat de o mare parte a colegilor săi.

AÈ™adar, atunci când vorbim despre protejarea oamenilor „indiferent de orientarea lor sexuală”, trebuie să conÈ™tientizăm că această expresie nu este nici pe departe atât de simplă precum presupun cei mai mulÈ›i dintre noi. După cum am văzut, există orientări pe criterii de vârstă, ca în cazul pedofiliei. Există orientări bazate pe romantism. Există orientări bazate pe multitudinea partenerilor, cum ar fi poliamoria. Există orientări pe criterii de practică, cum ar fi BDSM. Există sexualitatea față de obiecte, o orientare sexuală documentată către obiecte neînsufleÈ›ite. Există chiar È™i abrosexualii, care par a-È™i schimba orientarea sexuală des È™i fără eforturi. Din fericire, aceÈ™tia au propriul steag astfel încât pot fi identificaÈ›i cu uÈ™urință în timpul unei parade.

Nobila moralitate morală care ne cere să respectăm toate orientările sexuale nu mai poate È›ine pasul cu propria-i evoluÈ›ie. Întrebarea „La ce orientări sexuale vă referiÈ›i?”, adresată unui interlocutor, va suna ca o neghiobie, însă este exact întrebarea fundamentată. Acum apare mai clar că expresia aleasă de judecătoarea Barrett a fost, cu adevărat, exactă È™i bine ancorată È™tiinÈ›ific.

 

culturavietii.ro