%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Macron se străduie să rămână relevant în politica europeană și internațională anunțând recent că Franța va recunoaște Palestina ca stat suveran, în septembrie. Adică încă un stat criminal, ca și când nu avem deja destule, pe lângă Rusia, Coreea de Nord și Iran (mai sunt și altele, Venezuela, de exemplu).
Astfel, numărul de state islamice criminale va ajunge la (cel puțin) două, ori trei (Yemen). Recunoașterea Palestinei ca stat suveran este o chestiune complicată, iar incursiunile aventuriere ale lui Macron (împreună cu Starmer, din UK și Carney, din Canada) în Orientul Mijlociu nu vor rezulta în securitatea Israelului, nici în stabilitate în Orientul Mijlociu.
Ar fi indicat ca Macron să facă o pauză, dar el insistă. Confruntat cu probleme serioase pe frontul intern, Macron se lansează pe frontul extern. Fără succes, până acum. China nu îl ia în seamă. Propunerea lui de detașare a UE de SUA și China și adoptarea unui opțiuni alternative nu prinde tracțiune. Palestina este și ea una dintre acele propuneri care nu va duce nicăieri.
Ideea Palestinei ca stat suveran nu este o idee nouă. Nu este originală a lui Macron. Este propunerea inițiala a Israelului încă din 1948, veche de 77 de ani. Când britanicii s-au retras din Palestina și au spus arabilor și evreilor „descurcați-vă singuri”, Israelul a luat inițiativa. A declarat micuțul teritoriu în care populația evreiască locuia „Israel” și a propus arabilor formarea simultană a unui stat suveran, Palestina.
Propunerea israeliană a fost respinsă și arabii au răspuns cu război în 1948, 1956, 1967, 1973 și au pierdut de fiecare dată. Scopul lor declarat a fost eliminarea statului Israel. Sloganul palestinienilor a fost, încă de atunci, „from the river to the sea”, adică ei să stăpânească întregul teritoriu de la Iordan la Mediterană.
Ca urmare a războaielor, arabii au expulzat, între 1948 și 1960, sute de mii de evrei din teritoriile lor. [Ofer o recenzie a unei cărți tocmai publicate pe tema aceasta: https://www.monde-diplomatique.fr]
Ca urmare a războaielor arabe, Israelul a adoptat, din necesitate, o politică diferită. Nu se opune nici astăzi, în principiu, noțiunii unui stat palestinian, cu toate că în contextul actual ideea are tot mai puțină tracțiune. Administrația Trump deține o poziție similară. Prioritatea principală actuală este asigurarea securității naționale a Israelului.
De 77 de ani problema palestiniană a fost cauza principală a nesiguranței statului Israel, așa cum s-a văzut și în octombrie 2023. Iar crearea unui stat palestinian în condițiile actuale va însemna de fapt crearea unui stat criminal.
Israelul a solicitat de mulți ani un gest simbolic: recunoașterea Ierusalimului ca și capitală a Israelului. Comisia Europeană respinge ideea, iar Franța la fel. Nu se aud critici din partea Comisiei Europene ori a Franței la adresa Hamas, organizația teroristă și criminală care pretinde că nu se va dezarma până când Israelul nu recunoaște un stat palestinian. Critici occidentale nu se aud nici la adresa Autorității Palestiniene, care de 20 de ani nu a mai ținut alegeri libere.
Iar ONU a devenit și el o unealtă antisemită. Conferințele ONU privind Palestina au devenit, în realitate, conferințe ale antisemitismului. [Link: https://press.un.org/en/2025/pal2250.doc.htm]
La sfârșitul lunii trecute, Arabia Saudită și alte țări arabe au condamnat, pentru prima dată, Hamas și au solicitat dezmembrarea lui. Dar chiar dacă Hamas dispare, o altă organizație criminală va apărea în locul lui.
Peter Costea
