La 35 de ani, în 1997, Alexander Dughin a publicat Foundations of Geopolitics / Fundamentele Geopoliticii, în care și-a prezentat ideile principale acumulate pe perioada adolescenței și tinereții. A fost cartea care, spun unii, la influențat pe Putin și mișcarea naționalistă (fascistă spun unii) rusă și care a culminat cu invazia Ucrainei.

Cartea dezvoltă idei îndrăznețe pentru vremea aceea, dar care, în totalitatea lor, reînvie naționalismul rus după un declin de mai multe decenii de bolșevism, și continuă ideile fundamentale ale naționaliștilor ruși care au percolat vremea de veacuri.

Dar ideile acestea sunt și periculoase. Ele au justificat imperialismul țarist din trecut și foarte probabil vor continua să influențeze politica externă expansionistă a Rusiei post-comuniste. România, ca zonă vecină Rusiei, este direct vizată.

De Dughin am auzit probabil fiecare dintre noi, fără să citim efectiv scrierile lui. Ne-am informat indirect, din ce auzeam ori citeam pe aici, colo. Nici eu nu am avut interesul să citesc cărțile lui, dar mai ales răbdarea.

Cărțile lui sunt multe, lungi, repetitive. Dar și influente. Iată însă că New Yorker tocmai a publicat un eseu de 30 de pagini privind viața, gândirea și influența acestui naționalist rus, Alexander Dughin. Eseul e folositor pentru cei care caută un narativ succint al gândirii celui mai influent intelectual rus al zilelor noastre, cât și o explicație a perspectivei Rusiei privind Ucraina.

În postările acestor săptămâni să fac un sumar al gândirii lui Dughin, pe fondul recenziilor cărților lui au făcute de The New Yorker. Autorul face o treaba bună   analizând viața și cărțile esențiale ale lui Dughin. Celor interesați de temă în sine le recomand articolul, sugestiv de altfel, The Imperialist Philosopher who Demanded the Ukraine War / Filosoful imperialist care a cerut războiul din Ucraina.

[Link: https://www.newyorker.com]

Ideea dominantă a cărții Fundamentele Geopoliticii este că poporul rus este „un geniu” care are o misiune civilizatoare pentru restul lumii, și menirea, dată de Dumnezeu, să domine lumea. „Bătălia pentru dominația mondială a Rusiei nu sa încheiat, scrie el – Bătălia pentru dominația lumii către Rusia nu sa încheiat.

Istoria „sfântă” a Rusiei a fost, scria el, o propulsare constantă liniară, ghidată de Dumnezeu, a neamului rusesc „toward the creation of an Empire / spre crearea unui Imperiu”. În acest context de expansiune, insistă Dughin, Ucraina trebuie să dispară.

„The continuing exist of a unitary Ukraine is inacceptable / continua existență a unei Ucraine unitare este inacceptabilă”, scrie Dughin.

Pentru Dughin, Europa este „o ladă de gunoi”, iar SUA „a trading company / o company comercială”. Fundamentele Geopoliticii a fost, comentează un influent istoric american, cea mai influență carte care a influențat gândirea politică, economică, militară, strategică și de politică externă în Rusia după prăbușirea comunismului.

John B. Dunlop concluziona că primul pas spre transformarea Rusiei într-un adevărat Imperiu mondial propus de naționaliștii ruși este eliminarea Ucrainei de pe harta lumii ca stat independent.

„If, scrie Dunlap, the ideas in Foundations of Geopolitics, are to be implemented, then Ukraine would cease to exist / Dacă ideile din Fundamentele Geopoliticii ar ajunge să fie implementate, atunci Ucraina ar trebui să nu mai existe. După Dughin, continuă Dunlap,  „the destruction of Ukraine is essential to Russia’s continued existence / distrugerea Ucrainei este esențială pentru existența continuă a Rusiei ...”

Putin și Dughin nu sunt, scriu comentatorii, nici prieteni, nici cunoștințe apropriate. Putin nu-l menționează pe Dughin și Dughin scrie rar despre Putin. Dar ideile și justificările vânturate de Putin pentru acțiunile militare din Ucraina sunt de inspirație dughinistă.

Fără îndoială, ideile lui Dughin sunt periculoase și, din nefericire, au prins tracțiune în acțiunile și politicile militariste ale lui Putin. Că sunt fantezii și iluzii crase nu e important – pe moment. Nu de puține ori, fanteziile devin justificarea politicilor, indiferent de cât de deocheate ori bizare ar fi ele.

Ele propulsează oamenii în acțiune și îi motivează, spre bine ori spre rău. În acest sens, Rusia suferă și a suferit de mesianism, și din nefericire a acționat și continuă să acționeze ca o națiune care pretinde să aibă o misiune civilizațională mai nobilă ca oricare altă națiune ori civilizație cunoscută istoriei.

Peter Costea