%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
O țară mică schimbă Europa! Buturuga mică răstoarnă carul mare! Zicala aceasta se aplică perfect Slovaciei, care recent a adoptat câteva amendamente constituționale care pun capăt revoluției și confuziei sexuale acolo. Europa este și ea vizată: suveranitatea națională și culturală a unei țări nu se negociază.
Săptămâna trecută, cu un vot de 90 la 7 și fără abțineri, Parlamentul Slovaciei a adoptat după aceea amendamente constituționale care intra în vigoare la 1 noiembrie:
* Slovacia recunoaște doar două sexe, cele biologice, feminin și masculin
* Slovacia permite adopții de copii doar de către cupluri căsătorie, adică femeie (mamă) și bărbat (tată), cele unisex fiind interzise
* Slovacia interzice surogatul
* Privind „cultura, aspectele etice, viața de familie și identitatea lingvistică”, Slovacia deține competența exclusivă în detrimentul Uniunii Europene.
Acțiunea slovacilor este uimitoare. Este curajoasă politică și dovedește că o țară de 5,5 de milioane de cetățeni poate apăra suveranitatea națională și moștenirea culturală – dacă vrea. Și a vrut. 55,8% din populația Slovaciei este catolică.
Guvernul la conducere în Slovacia e socialist, iar premierul (socialist) Fico a clarificat că deciziile luate au fost necesare pentru stoparea „progresismului” ucigător promovat de stânga politică. Iată un om curajos.
Printre altele, a afirmat el, amendamentele sunt „the best response to the collapse of Western societies, where progressivism and liberalism have been given priority / cel mai bun răspuns la colapsul societăților occidentale unde progresismul și liberalismul au devenit prioritare” [Link: https://www.dw.com]
Comisia de la Veneția a emis o opinie cu câteva zile înainte de vot în care atenționa Slovacia că amendamentele sunt „discriminatorii la adresa minorităților sexuale”. Slovacia nu a fost intimidată de Comisia de la Veneția, o făcătură fără rost a Consiliului Europei.
România poate să ajungă în acest stadion de protejare a valorilor și viitorului nostru și copiilor noștri încă cu ani în urmă.
Din nefericire, am avut, și încă avem, o clasă politică timidă, fără viziune, care funcționează de asemenea unui mecanism defect.
Comunitatea creștină a țării a avut reacții mai bune, dar și ele relativ timide. Ne-am concentrat pe oamenii care au lansat acțiuni similare în România pentru critică, în loc să nu se focalizeze pe obiectivul în sine. Am votat progresiști, etichetând pe cei care se identifică cu valorile vieții drept „extremiști”.
Acum plătim un preț. Valorile creștine se usucă în România. Culpabilitatea ne aparține, de la mic la mare.
Peter Costea
