• Vezi și: Peter Costea ◉ Gulagul stalinist: medicii, moartea și viața

GULAG este o abreviere a numărului vastului sistem de muncă forțată la care erau supuși prizonierii politici din vremea lui Stalin. În engleză, sistemul era cunoscut cu numele de “Main Administration of Corrective Labor Camps / Administrația Centrală a Lagărelor de Muncă Corecțională”.

El a fost instituit în tandem cu Primul Plan Cincinal lansat de Stalin în 1929. [Dan Healey, The Gulag Doctors: Life, Death, and Medicine in Stalin's Labor Camps / Medicii din Gulag, viaţă, moartea şi medicina în lagărele de concentrare ale lui Stalin 2023]

Între 1930 și 1953 (anul în care a murit Stalin, în martie), 18 milioane de prizonieri politici erau deținuți în gulagurile staliniste, dintre care 2,5 milioane au murit. Majoritatea dintre cele 2,5 de milioane au murit din cauza foamei, dizenteriei, tuberculozei, a diverselor boli, a lipsei de îngrijire medicală, a accidentelor industriale, a lipsei de hrană, igienă, medicamente.

Asistență medicală alocată lagărelor de concentrare a fost foarte mică în comparație cu nevoile uriașe. Medicamentele soseau greu, erau raționate, medicii și alți angajați furau din medicamente și vindeau la prețuri enorme pe ascuns, în zonele urbane. Unii dintre ei au fost depistați și împușcați.

Unii doctori au scris manuscrise privind experiențele lor în lagărele de concentrare, din care unele au fost publicate după 1990. Mulți doctori, înainte de a fi arestați, au făcut studiile în Germania ori Franța, unde au primit o etică medicală conservatoare: doctor e în slujba pacientului.

Șocul lor a fost să fie constrânși să devii o unealtă în slujba statului, a unui stat totalitar, unde pacienții lor erau dușmani de clasă, inamici prezumtivi ai regimului stalinist. Cum atunci, să faci munca cu conștiinciozitate? Cum să salvezi de la moarte un întemnițat condamnat să moară prin muncă până la epuizare? Care sunt standardele de îngrijire medicală pentru prizonierii politici?

Unii dintre medicii din lagărele de concentrare au făcut medicina la Sorbona, deținând o etică medicală centrată pe sănătate și recuperarea pacientului pentru simplu motiv că el și ființă umană, în primul rând.

În lagărele de concentrare, însă, perspectiva era diferită: pacienții trebuie recuperați cât mai grabnic pentru a fi puși din nou la muncă, în mine, la poduri, căi ferate, drumuri, fabrici, uzine, clădiri, baze militare, tundră, păduri, câmpuri petrolifere. Pacienții fără perspective de însănătoșire sau fără șanse de însănătoșire rapidă erau ignorați, lăsați să moară.

În timp, sovieticii au abolit Jurământul lui Hipocrate, adoptând perspectiva sovietică a medicinei: medicina e pusă în slujba luptei de clasa, a ideologiei statului, a obiectivelor politice și economice ale lui. Iar GULAG-ul era desemnat sa aplice în practică această doctrină în relația cu întemnițații.

Scrie Healey: „the forced labor camps need a medical system to protect [Stalin's] economic empire's productivity, not to care for prisoner health / lagărele de muncă forțată aveau nevoie de un sistem medical care să asigure productivitatea imperiului economic al lui Stalin, nu pentru a se îngriji de sănătatea întemnițaților …” (Pagina 11)

Organizațiile profesionale de medici au fost interzise, ​​la fel de confidențialitate comunicărilor între medici și pacienți, Stalin fiind preocupat ca nu cumva medicii și pacienții să conspire împotriva sistemului sovietic.

Peter Costea