Laboratorul din Wuhan unde a fost (foarte probail) fabricat virusul COVID-19 a revenit in atentia analistilor in ultimele saptamini in contextul audierilor lui Fauci in Senatul SUA. The New Atlantis a publicat un comentariu foarte informativ pe 5 august din care va redau citeva informatii si paragrafe. Izbeste faptul, de exemplu, ca deseurile patologice din laboratorul din Wuhan (2 tone in total) nu au fost scoase din laborator timp de 25 de ani. S-au acumulat de la zi la zi si de la an la an timp de un sfert de secol, din 1994 pina in 2019.

Oricare persoana cu discernamint isi da seama ca asta e problematic. Deseurile au fost scoase doar in decembrie 2019, cu saptamini sau luna inainte ca coronovirusul sa inceapa sa infecteze oamenii. Nu este exclus, spune autorul, ca dislocarea reziduurilor sa fi cauzat sau scurgere, chiar daca prin neglijenta. Doua tone de reziduuri (acumulate in 25 de ani) este o cantitate imensa.

Articolul e accesibil aici: https://www.thenewatlantis.com

Laboratoul din Wuhan, spune autorul, «was performing dangerous virological research / facea munca de cercetare virologica periculoasa". In mai 2019 a avut loc un incendiu in laborator care a fost stins dupa 8 ore de interventii active. Inca un incendiu sa produs a doua zi, stingerea lui necesitatind 10 tone de apa. / structurale de suport ale sistemului de eliminare a bioreziduurilor”.

Un alt incendiu sa produs 9 zile mai tirziu cauzat de o reactie chimica in laborator. A fost nevoie de 4 ore sa fie stins. Unii din cercetatorii din laboratorul colectau lilieci in pesteri in conditii riscante, care apoi erau adusi in laborator pentru a le analiza virusii.

Autorul articolului este un expert in domeniul virologiei si a protocoalelor aferente cercetarilor in laboratoare a virusilor patogeni. Rapoartele facute pina in prezent privind cauza virusului COVID-19 nu au luat in considerare, spune el, posibilitatea ca incendiile, sedimentarea reziduurilor patogenice timp de 25 de ani si transportul lor in decembrie 2019 sa fie contribuit la izbucnirea pandemei.

Redau trei paragrafe in romana ale concluziilor autorului.

***

După șapte ani, semnificația acestor evenimente nu ține în primul rând de alocarea responsabilității sau de culpabilizare. Este vorba despre fragilitatea sistemului. În 2019, Wuhan găzduia unele dintre cele mai importante cercetări din domeniul virusologiei la mondial. Totuși, orașul nu dispunea de transparență instituțională, de mecanisme de aplicare a reglementărilor și de redundanță infrastructurii pe care să le impună sau astfel de activitate de cercetare.

Într-un sistem cu o supraveghere adecvată, incendiile din mai 2019 ar fi declanșat sau anchetă oficială. Ce anume a fost distrus? Ce operațiuni au fost perturbate? Ce măsuri de remediere au fost necesare? În mod similar, eșecul persistent – ​​întins pe C-Cruciul de ani – al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (DC) din Wuhan de a elimina deșeurile de laborator (generate, poate, în parte de oameni de știință care ignorau în mod vădit normele de siguranță în timpul cercetărilor de teren) ar fi trebuit să conducă la o evaluare a riscurilor evidente. De ce nu erau respectate protocoalele? Ce schimbări trebuiau implementate? La Wuhan, nu au avut loc astfel de anchetă sau, dacă au existat, nu a fost făcută publică nicio dovadă a desfășurării lor.

Ceea ce nu au adus însă ultimii șapte ani este o documentare completă a dovezilor disponibile. Indiferent de origine COVID-19 – fie că a fost vorba despre o transmitere de la animale la oameni în piețe, un incident de laborator sau o altă cale încă neînțeleasă pe deplin – rămâne obligația de prezentare sau documentare cât mai completă posibil. Această presupune și abordarea unor chestiuni dificile ridicate de probleme cumulate cu care să confruntă sistemul de laboratoare din Wuhan în 2019, cu câteva luni înainte de declanșarea oficială a epidemiei. Întreaga poveste încă așteaptă să fie spusă.

Peter Costea