%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Multi au murit pentru ca Evanghelia sa ajunga pina la noi si in locurile mai inospitabile ale globului. Misionarismul crestin protestant intre 1560 si 1800 este subiectul unei carti interesante si relevante tocmai publicata care merita citita in aceasta vara a vacantelor. Transmiterea crestinismului de la o generatie la alta a fost ultima si poate cea mai importanta insarcinare data de Mintuitor inainte de Marea Inaltare. E mentionata in mai multe pasaje din Evanghelii. Este incurajator cind dam peste aparitii editoriale care detaliaza munca si perseverenta colosala a inaintasilor nostri pentru transmiterea mesajului Evangheliei vreme de 2000 de ani.
Cartea la care fac referinta prezinta, in 576 de pagini, munca misionara a protestantilor britanici in acesti 240 de ani in America de Nord, Brazilia, Africa de Sud si Sri Lanka. Autorul este istoricul britanic Alec Ryrie, iar titlul ei este The World's Reformation: How Protestantism Became a Global Religion / Reformarea lumii, cum protestantismul a devenit o religie mondiala.
O recenzie bogata in informatii si detalii interesante a fost publicata wekendul trecut din care redau citeva pasaje in romana. In engleza, recenzia poate fi citita in intregime aici: https://www.wsj.com
Dintre toate modalitățile prin care protestanții au încercat să atragă convertiți, una dintre cele mai eficiente a fost integrarea misionarilor în comunitățile indigene. Faptul că o casă de editură importantă a publicat în 2026 o carte despre misionarii protestanți care nu tratează politica colonialismului este surprinzător. Yale University Press este oferită istoricului britanic Alec Ryrie șansa în „Reforma lumii”, o istorie extrem de ușor de citit, amplă și plină de intrigi despre misiunile protestante în rândul non-europeni.
Misiuni în America de Nord
Războiul Americii cu Marea Britanie și independența ulterioară au schimbat relația dintre Marea Britanie și fostele sale colonii, forțând, de asemenea, ajustări ale strategiilor de misiune. Printre multe episoade emoționante, de exemplu, Ryrie descrie evanghelizarea de succes a lui John Ogilvie printre indienii mohawki în Virginia anilor 1750. Absolvent al Colegiului Congregaționalist Yale, Ogilvie a fost hirotonit în Anglia și a slujit ca misionar anglican în Virginia.
Convertirea mohawkilor la creștinismul anglican le-a oferit temeiuri religioase să lupte de partea britanică în timpul Războiului de Independență. Loialitatea mohawcilor față de Marea Britanie a explicat și mutarea lor forțată, împreună cu alți loialiști, în Canada după război.
Concurența cu misionarii catolici
Subiectul principal al lui Ryrie este întâlnirea dintre protestanți și popoarele non-europene în locuri atât de diferite precum Barbados, Brazilia, Capul Bunei Speranțe și Sri Lanka. O secțiune acoperă idei și strategii pentru evanghelizarea popoarelor non-europene. Ryrie explorează rivalitatea istorică dintre politica engleză și cea spaniolă din timpul Reformei engleze.
Misionarii englezi consider ceea ce eforturile ca fiind superioare celor spaniole, deoarece protestantismul nu tolera el numea „manta superstiției” catolicismului. Protestanții foloseau, de asemenea, persuasiunea în contrast cu ceea ce descriu ei ca fiind „smulgerea copiilor din brațele părinților... pentru ai boteza” de către spanioli.
Scoli, traduceri ale Bibliei, comentarii in limbile indigene
Cea mai lungă secțiunea a cărții detaliază varietatea extraordinară a metodelor de atragere a convertiților. John Eliot, pastorul congregaționalist din Massachusetts, a tradus Biblia în limba indienilor wampanoag în 1663; în următorii 22 de ani, publica ulterioară a ei a consumat mai mult de jumătate din hârtia folosită de tipografii din Cambridge, Massachusetts. În toată Noua Anglie, protestanții au înființat școli pentru copiii amerindieni, inclusiv cea care a devenit Dartmouth College. Tipografiile au produs zeci de mii de articole (catehisme, colecții de predici), toate menite să convertească.
Spre deosebire de majoritatea istoriilor misiunilor care explorează eforturile societăților voluntare conduse de protestanții laici după aproximativ 1800, cartea lui Ryrie urmărește clerul timpuriu (englez, scoțian, danez, german și suedez) care a navigat în jurul lumii și a făcut prozelitism la populațiile indigene din coloniile.
Cartea începe în 1521, anul în care Martin Luther sa apărat în fața împăratului Carol al V-lea. În același an, Herman Cortes și-a planificat atacul final asupra capitalei aztece, iar Ferdinand Magellan a stabilit stapinirea spaniola în Filipine. Chiar dacă protestanții englezi au întârziat în comparație cu misionarii catolici spanioli și portughezi, Ryrie arată că Ioan Calvin, Ioan Knox și alți reformatori deja puneau bazele nașterii creștinismului global.
Nașterea creștinismului global
In ciuda obstacole, rezultatele misiunilor protestante au fost, in cel mai bun caz, mixte. Misionarii au dat dovadă de un optimism neobosit în ceea ce privește convertirea, dar au subestimat provocarea de a introduce idei despre Dumnezeu, idee miracolele din secolul I și o carte sacră antică (Biblia) popoarelor aflate complet în afara orbitei europene.
Peter Costea
