%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Pe 23 aprilie 1910 Theodore Roosevelt a ținut o alocuțiune la Sorbona care a fost etichetată drept cea mai elocventă (sau una dintre cele mai elocvente) alocuțiuni ale secolului trecut, și unul dintre cele mai mari discursuri din istorie. Am dat peste o analiză a discursului lui cu prilejul unei recente apariții editoriale privind viața acestui mare om de stat. [The Speech of the Century: Remembering Teddy Roosevelt's The Man in the Arena: www.thepublicdiscourse.com]
Redau mai jos paragraful rămas celebru și relevant până astăzi. Dar relevant de fapt încă de la incepția civilizației și până în ultimele zile apocaliptice care ne sunt hărăzite să le trăim. Adevărații eroi și oameni valoroși sunt cei care luptă în arenă. Luptă cinstit. Luptă chiar și când știu că nu vor birui. Luptă pentru o cauză nobilă. Luptă chiar și când au rămas singurii care încă mai luptă. Luptă fără să le pese dacă au susținători ori nu. Luptă pentru o cauză încredințată lor de Autoritatea Supremă. Luptă chiar și atunci când sunt huiduiți. Când li se spune că nu au nicio șansă. Că nu merită. Că se irosesc și irosesc resursele altora. Că dau cu pumnul în vânt. Că se luptă cu morile de vânt. Luptă când vântul le este îngăduitor ori potrivnic. Luptă "lupta cea bună" care le-a fost încredințată de Marele Stăpân.
Tipul acesta de om a fost numit de Roosevelt "the man in the arena / omul din arenă".
Dedic comentariul de astăzi colegilor mei din Alianța Renașterea Națională, femei și bărbați care luptă în arenă. Sunt "oamenii din arenă" care își cunosc chemarea, vocația, cine i-a chemat la luptă, cine îi întărește să lupte, și cine îi va ține tari să lupte "lupta cea bună" pentru Adevăr, Credință și Familie.
Iată cum comenta Roosevelt caracterul unor astfel de oameni:
It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.
Nu criticul contează; nu omul care punctează cum se împiedică omul statornic sau unde ar fi putut să facă lucrurile mai bine. Meritul îi aparține omului care se află de fapt în arenă, a cărui față este pătată de praf, sudoare și sânge; care se străduiește cu sârguință; care greșește, care chiar dacă nu izbutește încearcă din nou si din nou; pentru că nu există efort fără greșeli și neajunsuri; dar care se străduiește să facă ceva; care muncește cu mult entuziasm si devotament; care se investește într-o cauză demnă; care, în cel mai bun caz, cunoaște în cele din urmă triumful realizării înalte și care în cel mai rău caz, dacă eșuează, măcar eșuează în timp ce îndrăznește să facă foarte mult, astfel încât locul lui să nu fie niciodată cu acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea.
Mulțumim criticilor. Mulțumim că existați. Dar amintim că cei care critică oamenii din arenă devin vedete pentru o zi, ori o vreme, dar niciodată ei înșiși oamenii din arenă, pe ai căror umeri se reazămă Împărăția.
Peter Costea
