Practicile staliniste de protejare a “democratiei socialiste” sunt astazi legiferate in “democratiile” europene. Ele mi-au fost readuse in memorie recent citind un pasaj din cartea post mortem a lui Alexandr Solzhenitsyn, Love the Revolution (Iubiti revolutia). Manuscrisul neterminat va fi publicat luna viitoare. Un pasaj a fost facut public.

Citindu-l mi-am amintit doua lucruri: (a) decretele lui Ceausescu impotriva celor care “raspindeau rumori false”; si (b) presiunile imense exercitate prin legislatii anti-democratie de institutiile europene si tarile din UE asupra omului de rind. Cele din urma sunt desemnate sa intimideze si sa suprime libertatea cuvintului si pot costa miliarde de euro in amenzi, cum deja stim din cazurile UE impotriva lui Meta, X, sau Google.

In  anii 20 si 30, iar apoi in 1941 imediat dupa ce Hitler a invadat Uniunea Sovietica, Stalin a emis decrete care pedeseau “raspindirea de rumori false care cauzeaza alarma in rindul populatiei”. Un exemplu il constituiau “rumorile provocative privind penuria de alimente, foamete sau colaps economic”, inclusiv cele transmise sub forma de bancuri sau muzica folclorica. O alta categorie era “punerea la indoiala a datelor statistice oficiale”. Toate aceste devieri impuneau  de la 2 la 5 ani de inchisoare iar inculpatii erau judecati in tribunale militare.

Legislatiile UE si cele propuse ori adoptate in tarile membre rezoneaza direct si strident si se aliniaza aproape perfect cu decretele lui Stalin. Culmea este ca tribunalele se raliaza in spatele acestor legi in loc sa se ralieze in spatele nostru si a libertatii cuvintului.

UE spune ca actioneaza in interesul democratiei impunind sanctiuni enorme pe cei care isi exercita libertatea cuvintului. Ba impune si cenzura pe platformele mai usor de controlat si care nu sunt finantate de UE ori sprijinite financiar de UE – adica pe cele care cu adevarat sunt “independente”.

In Love the Revolution, Solzasaza henitsyn portretizeaza viata lui Gleb, un tinar barbat din Rostov (Don), care la 5 dimineata se aseaza la coada sa cumpare piine. Nu schimba nici un cuvint cu nimeni ci sta proptit de perete asteptind deschiderea dughenei. Militianul de cartier il duce la militie, Gleb e interogat, si apoi trimis acasa. Este citat sa se intoarca iarasi la militie unde i se cere sa semneze o declaratie care pretinde ca Gleb a vorbit de rau lipsa de piine. I se spune ca daca semneaza declaratia pedeapsa ii va fi micsorata.

Pasajul din Love the Revolution se opreste aici. Cartea foarte probabil va fi tradusa si in romana.

Am extras din text acuzatiile impotriva lui Gleb: “Gleb hadn’t waited fifteen minutes when two more policemen came in with another couple of detainees, registering them under the same charges: —panic-mongering; —rumor-spreading / Nu trecuseră nici cincisprezece minute, când au intrat alți doi polițiști cu încă doi reținuți, înregistrându-i sub aceleași acuzații: —provocarea de panică; —răspândirea de zvonuri.”

Decretele lui Stalin parca se potrivesc ca si o manusa cu ceea ce se intimpla in Uniunea Europeana azi. Nu?

Peter Costea