%20%23%20MM.gif)
Ce se întâmplă în interiorul mișcării evanghelice din America (și nu numai) privind valorile nu este deloc plăcut. Acesta este subiectul pe care îl voi aborda săptămâna aceasta în mai multe postări. O fac, însă, cu o mare strângere de inimă și nu doresc ca cineva să se simtă vizat ori ofensat. O fac pentru că și în spațiul românesc subiectul acesta trebuie cunoscut, nu doar de dragul de a vedea ce se întâmplă în fortăreața odinioară impenetrabila a evanghelicilor din America, dar în special pentru a preveni ceva similar în România.
Abordez subiectul făcând recenzia unei cărți excepționale asupra subiectului, publicată la începutul anului. Autorul e Megan Basham, iar titlul Shepherds for Sale: How Evangelical Leaders Traded the Truth for a Leftist Agenda / Pastori de vânzare: lideri evanghelici care au schimbat adevărul pentru agenda progresistă. Pun la dispoziția dumneavoastră, în engleză, câteva paragrafe din carte care sunt disponibile online: www.firstthings.com
Dacă până acum câțiva ani subiectul descinderii înspre progresism a evanghelicilor din America se discuta soto voce, acum se discută la un ton decibelic amplificat. Era oarecum stingher în trecut să discuți acest subiect, crezându-se, inițial, că flirtul cu lumescul și încercarea de împăcare a Sfintelor Scripturi cu imoralitatea și practicile sociale necreștine ar fi o modă tranzitorie, o frivolitate limitată la generația tânără de evanghelici care, odată deveniți maturi, tați și mame, se vor debarasa de infantilitățile adolescenței și se vor înrădăcina puternic în valori.
Într-o oarecare măsură a fost așa, până când, de dragul de a-și umple auditoriile, unii pastori au spart gheața și au adoptat stiluri și moduri de închinare – dar mai ales o teologie, subiecte netradiționale care evitau să spună omului că are nevoie, în primul și în primul rând, de reformare morală. Și asta la nivel personal. O reformare morală cunoscută universal în limba engleză cu numele de „born again / născut din nou”.
Goana după audiență a însemnat și goana după lume si lumesc, acceptarea deviațiilor morale din spațiul secular și nu combaterea lor. Moda aceasta s-a extins la unii pastori, și s-a transmis de la o generație la alta, până când în anii 20 respingerea melanjului Evangheliei cu doctrinele seculare a început să devină o raritate.
Asupra acestui fenomen am scris de-a lungul anilor, postând recenziile unor cărți alarmante. O astfel de carte privea pornografia în rândurile creștinilor din America, Wired for Intimacy, How Pornography Hijacks the Male Brain / Desemnat pentru intimitate: pornografia deturnează creierul bărbaților. [Recenzie în engleză: www.wisluthsem.org]
O alta carte descria fenomenul extrem de periculos al creștinismului de tip hipster și extinderea lui în rândurile pastorilor evanghelici americani. Creștinismul hipster accentuează mai puțin viața personală creștină și mai mult zgomotul închinării, clickurile și senzaționalul. Titlul cărții, publicată în 2011, este Hipster Christianity: When Church and Cool Collide / Creștinismul hipster: Când biserica și „a fi la modă” intră in conflict. [Ofer o recenzie în engleză: www.thegospelcoalition.org]
Pun cartea Shepherds for Sale în aceeași categorie. Din 2011 încoace, panta alunecoasă a creștinismului la modă a prins viteză mare. De fapt, viteza a crescut vertiginos, scrie Basham, odată ce Obama a devenit președinte al SUA în 2008. Și el și ai lui pretindeau să fie creștini, dar practicanți ai unui creștinism deloc tradițional, un creștinism care se rezumă – cum îi plăcea lui Barack Obama să spună, la Evanghelia după Matei, Capitolul 5, Fericirile. Pentru Obama, Fericirile constituie esența creștinismului, nu salvarea omului din murdăria morală.
Iar Besham reduce tot progresismul evanghelic din America la simpla frază „love thy neighbor”, „să iubești pe aproapele tău”. Această frază, aplicata doar unisens de pastorii progresiști în goana după faimă, trebuie să fie, zic ei, fundamentul politicilor sociale și economice ale Americii. Dar ceea ce ei nu spun, scrie Basham, este că porunca iubirii aproapelui este reciprocă. Așa după cum cel care primește ori suferă este aproapele celui care dă, la fel, cel care dă trebuie să fie, pentru cel care primește, „aproapele” celui care primește.
În acest fel toți suntem legați de același principiu. Un principiu care previne iresponsabilitatea și constrânge toți membrii societății la muncă, responsabilitate reciprocă, evitarea leneviei și a abuzurilor.
Peter Costea
