Asta credeam și propuneam eu mereu și mereu. Dar iată că am ajuns și ziua în care ceea ce credeam eu s-a dovedit fals, se pare, și învăț, pe pielea mea, ca există și alternative: un partid politic pare că se poate clădi și fără muncă, prin lingușeală și furt.

Da, am auzit zvonuri în conversații recente cu lideri ai partidelor mici că unele vedete politice le ademenesc membrii. În cuvintele lor, aceste vedete „pescuiesc, rup” din partidele lor. Sunt lideri care, cu toate c[ au partide mici, le-au clădit pe brânci, prin munca și sudoarea frunții vreme de mulți ani, până când apare o vedetă pe scenă care poftește munca și investiția acestor oameni.

Partidele mici au o viziune specifică lor. Și tocmai de aici decurge valoarea lor pentru politica României și democrație. Pluralismul politic este important. ARN a avut o viziune și misiune specifică – valorile creștine, fie că obținem succes electoral sau nu. Fie că intrăm în parlament, fie că nu. Fie că suntem un succes după standardele lumii, fie că rămânem un succes doar din perspectiva Marelui Judecător. Eu prefer „succesul” cel din urmă, dacă îl pot numi așa, măsurat după măsurătoarea Marelui Judecător, nu al sondajelor de opinie.

Dar tentația spre lumesc există din nefericire și între noi, inclusiv în domeniul politicului. Tentația a fost prea mare pentru unii pentru a o rezista. La Congresul de fuziune ARN au participat multe persoane de care până acum nu am auzit de fel, ne le-am cunoscut și nici nu știu dacă au făcut adeziuni la ARN.

Multe dintre ele au fost rudenii ale celor care au decis să meargă într-o direcție diferită, să devină sateliți ale unor personalități politice, în loc să dezvolte o identitate proprie. Cea din urmă este mai respectabilă, aduce mai multă credibilitate și respect decât versiunea dintâi. E, de fapt, versiunea creștină.

Identitatea creștină a partidului ARN a suferit enorm prin votul afirmativ a doar 40 de persoane, niciuna dintre ele nefiind fondatori sau activiști pro-familie sau pro-valori. Este identitatea creștină pe care i-ați dat-o voi, cei care constituiți mișcarea pro-familie și pro-valori din România. Nu ați fost întrebați dacă agreați ca identitatea voastră să fie deturnată cu nădejdea – înșelătoare, cred, că identitatea voastră va fi continuată de alții. În dreptul meu, însă, mă îndoiesc că va fi.

Eu, însă, voi continua să rămân fidel idealurilor noastre comune.

Peter Costea