%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Cu decenii in urma, ONU s-a transformat intr-o institutie globala anti-Israel care promoveaza si finanteaza antisemitismul. Un exemplu graitor este audierea recenta facuta de ONU privind acuze la adresa teroristilor Hamas ca au violat femeile israelite luate ostatece in octombrie 2023. Atitudinea ONU a fost una de dispret fata de femeile israelite violate care au depus marturie. Atit de dispretuitoare, chiar, incit o tinara a rugat-o pe doamna care modera audierile sa o priveasca in fata. (“Please look at me”) Va redau versiunea romana abreviata a unui articol pe aceasta tema publicat in Spectator pe 26 iunie. Articolul poate fi citit in intregime aici: https://spectator.com
***
De ce refuză ONU să creadă femeile israelite? O fostă ostatică israeliană, supusă unor acte de o cruzime sălbatică de către Hamas, și-a relatat experiența cutremurătoare în timp ce raportorul special al ONU o privea cu o expresie impasibilă, aproape disprețuitoare, afișând un cinism plin de aroganță. A fost un spectacol revoltător. Oficialul plin de aroganță era Reem Alsalem, raportorul special al ONU pentru violența împotriva femeilor și fetelor. În timp ce doamna Ilana Gritzewsky descria atrocitățile sexuale comise de Hamas, cu vocea tremurând de o furie stăpânită și demnă, doamna Alsalem părea plictisită. „Vă rog să vă uitați la mine”, a spus Gritzewsky la un moment dat. A fost un moment cu adevărat rușinos pentru ONU.
Gritzewsky a supraviețuit 55 de zile în captivitatea crudă și insalubră a islamiștilor fasciști din Gaza. A fost răpită din kibuțul Nir Oz. A fost agresată sexual în momentul răpirii. Un individ brutal, înarmat, i-a băgat mâna sub bluză și a apucat-o de sân. Violența la care a fost supusă a fost atât de extremă, încât și-a pierdut cunoștința. Când s-a trezit în acel iad care este Gaza sub controlul Hamas, se afla pe o podea goală, cu sânii dezgoliți și pantalonii trași în jos. Ulterior, unul dintre torționarii săi a îmbrățișat-o și i-a spus că nu va fi niciodată eliberată, deoarece, spunea el, „vreau să mă căsătoresc cu tine”.
Mărturia ei în fața Consiliului de Securitate al ONU de la Geneva, a fost cutremurătoare și plină de curaj. „M-au atins și m-au abuzat”, a spus ea despre autorii pogromului care au luat cu asalt kibuțul ei pe 7 octombrie. Acei bărbați erau mânați de un vis infernal de a ne „ucide, răpi și incendia”, a afirmat ea.
Ea a descris fără ocolișuri teroarea fascistă la care a fost supusă: „Am fost bătută și mutilată înainte de a-mi pierde cunoștința”. S-a trezit „pe jumătate dezbrăcată, cu șapte teroriști stând deasupra mea”. Încă nu știe ce i s-a făcut în „acele momente pierdute”.
Chiar și după eliberarea ei din noiembrie 2023, ea a continuat să sufere, atât fizic, cât și emoțional. Autorii pogromului au lăsat-o cu „un șold fracturat, o mandibulă ruptă și un suflet plin de cicatrici”.
Mulți din Occident au refuzat să o creadă pe ea și pe celelalte victime ale atrocităților sexuale comise de Hamas.
Această neîncredere alimentată de prejudecăți a ajuns până la cele mai înalte niveluri ale ONU. Imaginați-vă: un purtător de cuvânt la nivel mondial pe probleme de violență împotriva femeilor seamănă îndoială privind violența împotriva femeilor. Numeroase anchete – inclusiv, cu întârziere, una realizată chiar de ONU – au scos la iveală dovezi ale unor orori sexuale extreme, inclusiv violuri, comise de Hamas în timpul acelui carnaval al măcelului antisemit. Israelul a făcut publice mărturisiri video ale unora dintre autorii acelor acte barbare de misoginie.
Așadar, a fost încurajator și emoționant să vezi una dintre victimele terorii sexuale a Hamas confruntându-se cu batjocoritorii aroganți ai ONU. „Femeile evreice au fost violate, abuzate și umilite, iar dumneavoastră, raportor special, ați ales tăcerea și negarea”, a spus Gritzewsky. Alsalem părea iritată. Părea vizibil iritată. Fața i s-a întărit într-o expresie de indiferență exasperată. La un moment dat, s-a uitat la laptop. „Vă rog să vă uitați la mine”, a spus Gritzewsky, vocea ei și corpul tremurând de emoție. „Vă rog să vă uitați la mine” – această rugăminte dureroasă nu era îndreptată doar către un birocrat rece și distantă, ci către întreaga intelectualitate occidentală. Negarea suferinței femeilor israeliene este răspândită în rândul claselor keffiyeh.
Peter Costea
