%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Multiple genocide au fost comise de musulmani impotriva crestinilor in Imperiul Otoman, discutate in podcast-ul din jurul cartii The Cauldron: The Making of the Modern Middle East / Creuzetul: Geneza Orientului Mijlociu modern. In 630 AD 80% din populatia Orientului Mijlociu era crestina. Astazi doar 4% e. Ce s-a intimplat? Cum am ajuns aici? Vor mai fi crestini in Orientul Mijlociu in 10 ani? In 100 de ani? [Link: https://www.theatlantic.com
***
Populațiile creștine au fost fie eliminate prin forță, fie silite să plece în exil. Au avut loc masacre împotriva populației creștine asiriene in Irak. O mare parte a populației creștine din Egipt a fost expulzată în exil. Armenii au căzut victime a două valuri de genocid în Imperiul Otoman: unul în anii 1890 și un altul în anii 1910.
S-a instaurat un control naționalist tot mai strict, care a dus, în cele din urmă, la ceea ce reprezintă, de fapt, cea mai amplă epurare etnică lentă din ultimii 125 de ani: distrugerea și dispariția creștinilor din Orientul Mijlociu. În anul 630 d.Hr., chiar înainte de cuceririle arabe, populația din Orientul Mijlociu era, în proporție de aproximativ 90%, creștină. Ulterior, pe parcursul următorului mileniu, ponderea creștinilor a scăzut la 25%. Astfel, în jurul anilor 1890–1900, creștinii reprezentau încă 25% din populația regiunii. Dacă privim situația de astăzi, constatăm că această populație a dispărut aproape complet; în prezent, procentul este de aproximativ 4%.
În timpul Primului Război Mondial, 1,1 milioane de creștini armeni au fost uciși. Otomanii au ucis, de asemenea, 300.000 de creștini maroniți în Liban. Au ucis și peste 400.000 de greci – inclusiv greci pontici – care trăiau pe coasta Mării Negre și în Ionia. Au ucis totodată câteva sute de mii de creștini asirieni care locuiau la granița dintre actualele state Turcia și Irak. A fost, așadar, o epurare deliberată. Există dovezi, directive și ordine emise de Talat Pașa și de ceilalți lideri, prin care se dispunea fie masacrarea acestor oameni – bărbați, femei și copii –, fie alungarea lor în deșert pentru a muri de foame. Este, în fapt, primul genocid modern.
Aceasta este expresia imperialismului turc otoman. Este vorba despre un masacru genocidar comis de otomani asupra propriilor supuși, în interes propriu. Este o formă de ideologie proto-nazistă, îmbinând darwinismul social, eugenismul și ultranaționalismul, o ideologie care a izvorât chiar din interiorul Orientului Mijlociu.
În contextul uciderii creștinilor ortodocși greci, vedem oameni aruncându-se în apele portului și pierzându-și viața prin înec, precum și orașe cuprinse de flăcări. În centrul acestor evenimente se află infernul de la Smirna – una dintre cele mai apocaliptice distrugeri urbane din toate timpurile.
În Egipt exista clasa conducătoare, cea a proprietarilor de pământ, formată din turco-circasieni. Aceștia erau urmașii unor creștini luați în sclavie și răpiți din satele lor de către otomani și de conducătorii anteriori. Erau copii creștini înrolați în armatele otomane sau mameluce, smulși de lângă părinții lor – care, cel mai probabil, fuseseră uciși – și care, ulterior, au fost convertiți la islam.
Iar între anii 1919 și 1942, au loc atacuri repetate împotriva fiecăruia dintre aceste grupuri: creștinii asirieni, kurzii și evreii. Aceștia sunt uciși și forțați să plece în exil. Unul dintre episoadele revoltătoare are loc la începutul anilor '30 în Irak, când se trece la atacarea creștinilor asirieni, care sunt masacrați. Asirienii fug din țară.
Acest tribut de copii – pe care Imperiul Otoman îl lua din satele creștine din Caucaz, Crimeea, sudul Ucrainei și din Balcani – reprezenta modalitatea prin care imperiul își asigura o forță de muncă talentată și energică.
Femeile ajungeau în haremuri, iar băieții erau trimiși în armată sau în administrația de stat. În ceea ce-i privește pe băieți, aceștia deveneau soldați. Erau convertiți cu forța la islam. Ei au constituit armata Imperiului Otoman, forța care a cucerit acest vast imperiu, întins de la granițele Libiei până la cele ale Iranului.
Oricine contesta, într-un fel sau altul, supremația politică și religioasă a islamului era măcelărit. Istoria Imperiului Otoman este marcată de masacre periodice împotriva minorităților și a evreilor. Un exemplu tipic este cel din 1860: 25.000 de creștini au fost masacrați la Damasc în cursul evenimentelor din acel an – unul dintre episoadele care au atras intervenția puterilor occidentale în Imperiul Otoman. De asemenea, am văzut cum s-a sfârșit Imperiul Otoman: printr-un genocid de factură proto-nazistă, vizând rase întregi.
Așadar, observăm în mod repetat acest tipar: dacă nu ai un stat, nu ești nimic. Te confrunți cu un mediu tot mai sumbru, iar creștinii practic dispar. Astfel, în anul 2000 – adică acum vreo 25 de ani – în Irak mai existau un milion de creștini. După insurgența islamistă din timpul Războiului din Irak, numărul lor a scăzut la 115.000; așadar, 900.000 dintre ei au plecat.
Peter Costea
