%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Continui postarea de săptămâna trecută prilejuita de 100 de ani de la nașterea lui William Buckley, arhitectul conservatorismului american.
***
De la mexicanii care munceau pentru părinții lui, Buckley a învățat spaniola, iar la 6 ani e trimis de părinți la școală la Paris, unde învață franceza. La 7 ani e trimis în Marea Britanie să învețe limba engleză cu accent britanic. Accentul sudist cu care era deprins Buckley, mai ales cel rural, era strident și părinții doreau să i-l șlefuiască.
Buckley a fost și antisemit, nu în sensul violent, ci în sensul discursional. Dar pericolul cel mai mare pentru Buckley a fost comunismul și ateismul. Era preocupat de ascensiunea nazismului, dar vedea în Hitler un pericol mai mic decât totalitarismul comunist și Stalin.
La 19 ani, în 1946, Buckley începe studiile universitare la Yale University. Termină studiile în 1950 când se și căsătorește cu o tânără educată la Sorbona, fiica unui industrialist de succes din Canada, care era mai bogat decât părinții lui Buckley.
Pe scurt, după 1950 Buckley a trăit fără să se îngrijoreze de ziua de mâine. Bogăția familiei lui și a soției le-au asigurat un trai aristocrat până la moarte. Dar și timp pentru a scrie, citi, organiza conferințe, călătorii, lansa publicații și plăti emisiuni televizate. Deținea, deci, o flexibilitate de invidiat.
Conservatorismul lui Buckley a fost moștenit de la tatăl lui, parțial. Convingerile conservatoare au fost fortificate de evenimentele istorice, dar și de atmosfera progresistă peste care dă la Universitatea Yale. Era contrariat de numărul made de profesori marxiști, progresiști, atei sau batjocoritori la adresa creștinismului și a religiei în general. Aceste considerente rezultă în prima, dar și cea mai influentă carte publicată de Buckley și intitulată God and Man at Yale / Dumnezeu ți omul la Yale.
Este cartea care, la vremea publicării, a trasat foarte clar baricadele, progresiștii de o parte și conservatorii de altă parte. Cartea a devenit cea mai puternică unealta intelectuală a conservatorismului american, în jurul căreia s-au raliat conservatorii americani vreme de câteva decenii.
Cartea, însă, nu a fost un produs genial, ci, spun criticii, unul „superficial / sloppy”. În God and Man at Yale, Buckley cerea destituirea profesorilor care nu promovau creștinismul / „calling for the dismissal of professors who didn’t promote Christianity”.
Totuși, spune autorul, cartea a devenit „un brand” și încă este republicată la 75 de ani de la apariție. 75 de ani sunt ani mulți de rezistență pentru o carte. Buckley a publicat 50 de cărți, a lansat publicația conservatoare National Review și un program televizat Firing Line / Linia de foc, care a ținut zeci de ani. Buckley deținea un vocabular extraordinar, fiind îmbogățit de limbile străine pe care le învățase în copilărie.
Avea o voce calmă, dar temerară, ceea ce i-a adus mulți urmăritori la programele de televiziune. Mulți îi urmăreau emisiunile doar să-i audă vocea, inteligența, iar studenții să ia notițe și să-și îmbogățească vocabularul și arsenalul intelectual. Participa la 70 de conferințe anual.
Urmăream și eu, în anii 80, cu mult interes emisiunile lui Buckley sâmbăta seara, învățând multe lucruri inedite despre politică, direcția vieții intelectuale în America.
Buckley a murit în 2008, la 83 de ani, dar timbrul vocii lui (fizic vorbind), vocabularul elevat și curajul și verva cu care își exprima opiniile rămân în memoria celor care l-au cunoscut și auzit.
Peter Costea
