Orice adăpost e bun când afară cade grindina necruțătoare, te pui la adăpost și aștepți să treacă gândindu-te la ce-o mai rămâne întreg în gradină.
După ce trece privești cum plantele au fost culcate la pământ, frunzele au fost ciuruite și te gândești serios de unde vei face provizii pentru iarnă.
Nu este o a doua șansă fiindcă timpul trece și fiecare sezon își are vremea lui, așa că ce s-a distrus nu se mai poate înlocui și nu-ți rămâne decât să supraviețuiești din rezerve.
Ceva asemănător trăim cu toții în ultimele luni, ceva ca grindina cade și, vrem nu vrem, fiecare stăm la adăpost pe unde putem.
Grindina aceasta nu înțelege de rase sau religii, cade și distruge tot ce-i stă în cale.
Sub asediul ei creștinii văd, cu neputință, locașurile de închinare tot mai goale și în sfârșit acum motivele absențelor sunt plauzibile.
Acum nu pare chiar așa de grav, dar când grindina va trece ne vom îngrozi de ravagiile produse în sufletele oamenilor.
Distanțarea socială, izolarea la domiciliu și interzicerea vizitelor celor dragi, sunt cei mai mari dăunători ai creștinismului care oricum era șubred și lipsit de dragoste frățească.
Oare va mai fi timp să ridicăm ce-a fost pus la pământ?
Oare vom supraviețui din rezervele anilor îmbelșugați?
Două întrebări grele care ne fac să ne gândim serios la ce vom face când grindina va trece.
Până atunci să ne auzim la telefon, să ne vedem online și să ne scriem pe whatsapp pentru că poate așa vom reuși să nu uităm unii de alții.
Cu prețuire,
Petruș Ceică
