%20%23%20MM.gif)
Negociam hotărât cu doamna de la check-in. Îmi cerea opt zeci de dolari doar pentru câteva kg în plus. Am făcut două bagaje din unul, dar mai aveam nevoie de un rucsac. Doamna nu se lăsa înduplecată deloc. Îmi spunea să merg să-mi cumpăr un rucsac dacă nu vreau să plătesc opt zeci de dolari. Oamenii din spatele meu își pierdeau răbdarea văzând contrazicerile dintre mine și doamna de la ghișeu.
În stânga mea era un bărbat îmbrăcat cu haine de musulman, cu barbă lungă și o privire insistentă. Se întoarce spre mine și-mi zice că vrea să-mi dea rucsacul lui. Dintro-dată mi-au venit în minte indicațiile celor din difuzoarele aeroporturilor în care îi îndeamnă pe călători să nu ia bagajele altora. Îndemnurile astea repetitive parcă ne spală creierele. Am refuzat. El s-a pus să-și scoată din rucsac lucrurile personale și mi l-a întins. L-am luat în cele din urmă. În sfârșit doamna era mulțumită. La fel și eu. I-am spus palestinianului din fața mea că îi dau o cafea la starbucks-ul din incinta aeroportului. Am vorbit mult cu el. Când a aflat că sunt creștin m-a luat în brațe. Mi-a spus că-i iubește pe creștini. Suferea pentru frații lui din Gaza și era împotriva hamasului, și al altor organizații teroriste.
La sfârșit ne-am rugat împreună. El în arabă, eu în turcă. Mi-a dat adresa lui ca să-i trimit un incil (noul testament în limba turcă). E în căutarea Adevărului.
După ce ne-am despărțit, eu m-am îndreptat la security. Mi-am dat cureaua jos, adidașii, mi-am scos tableta din ghiozdan și am sperat să trec ușor. Ofițerul de acolo a pus mâna pe rucsacul primit de mine și m-a întrebat dacă ea al meu. Am răspuns afirmativ. Mi-a spus că vrea să o controleze în plus. M-au luat transpirațiile. În timp ce el controla, îmi treceau prin cap tot felul de gânduri negre. Îmi părea rău că am acceptat cadoul palestinianului. Dar nu rucsacul a fost problema ci un medicament de al meu. După ce m-am certat și cu gardianul ăla pentru neconfiscarea medicamentului, am mers încet spre poarta 17 gândindu-mă că societatea din care facem parte ne spală creierele. Orice bărbat cu barbă lungă și haine albe este un posibil terorist pentru noi.
Ah, ce bine ar fi să-nvățăm să privim oamenii dincolo de perdeaua părerii preconcepute. Nu toți musulmanii sunt teroriști, la fel cum nici toți creștinii nu-s credincioși. Sunt oameni frumoși și-n Gaza și-n Rusia și-n Turcia. Hristos și-a dat viața și pentru unii dintre ei.
Sali Sabri
