Aseară târziu mi-a scris o mămică, care era devastată de a doua pneumonie a copilașului ei de șase luni, a doua fiind mult mai severă decât prima, iar corpul copilului dădea semne că nu poate lupta. Medicii din acel spital voiau să-l trimită la un spital mai mare, pentru că si ei erau depășiți de situație.
Copilașul era deja epuizat, respira greu si corpul lui nu mai avea forță, iar când acesta a pus căpușorul pe mama lui si parca nu mai dădea niciun semn atunci mămica a simțit să cheme întăriri in rugăciune. Mi-a scris si mie și am rostit împreuna cu ea si cu familia o rugăciune puternica de vindecare. Am simțit că Hristos s-a atins de copilaș chiar atunci, aseară când ne-am rugat. Astăzi dimineața mi-a scris mama copilașului din nou si mi-a zis că al ei copil este foarte bine, că si medicii sunt uimiți de evoluția lui in bine peste noapte, mai ales că cu ultima pneumonie s-a luptat trei luni (adică jumătate din timpul vieții de pana acum).
Eu am văzut lucrul acesta la unul dintre copilașii mei. Răcea mereu la plămâni si chiar am fost internați cu el de doua ori. Însă când ne-am ridicat in autoritate si am poruncit bolii si neputinței să-l părăsească în Numele lui Hristos, când am postit si ne-am unit cu prietenii si rudele in rugăciune, acest copil până în ziua de azi n-a mai răcit (au trecut de atunci peste 10 ani). Așadar, așa cum spune Scriptura: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (Iacov 5:16).” Îndrăzniți să cereți, uniți-vă cu oameni puternici in rugăciune, credeți până la capăt și încredeți-vă în Domnul!
Cu prețuire,
Toni Berbece



%20%23%20MM.gif)





