Știri externe Articole Semnele vremurilor

Ușor-ușor, realitatea bate ficțiunea: Microcipul care îți permite să plătești cu mâna...

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Ușor-ușor, realitatea bate ficțiunea: Microcipul care îți permite să plătești cu mâna...

Patrick Paumen face furori ori de câte ori plătește ceva într-un magazin sau restaurant. Asta pentru că bărbatul de 37 de ani nu are nevoie să folosească un card bancar sau telefonul mobil pentru a plăti. Pur și simplu își pune mâna stângă lângă cititorul de carduri contactless, iar plata se efectuează.

„Reacțiile pe care le primesc de la casieri sunt neprețuite!” spune Paumen, un agent de securitate din Țările de Jos, potrivit BBC.

El poate plăti folosind mâna deoarece în 2019 i s-a implantat un microcip sub piele. „Procedura doare la fel de mult ca o ciupitură”, spune acesta.

Un microcip a fost implantat pentru prima dată într-un om în 1998, dar abia în ultimul deceniu tehnologia a fost disponibilă în scopuri comerciale.

Și când vine vorba de cipuri contactless, firma britanico-poloneză Walletmor spune că anul trecut a devenit prima companie care le-a oferit spre vânzare.

„Implantul poate fi folosit pentru a plăti o băutură pe plaja din Rio, o cafea în New York, o tunsoare la Paris – sau la magazinul tău alimentar local”, spune fondatorul și directorul executiv Wojtek Paprota. „Poate fi folosit oriunde sunt acceptate plăți contactless.”

Cipul, care cântărește mai puțin de un gram și este puțin mai mare decât un bob de orez, este format dintr-un microcip minuscul și o antenă învelită într-un biopolimer - un material natural, similar plasticului.

Fondatorul Walletmor adaugă că este complet sigur, are aprobare de reglementare, funcționează imediat după implantare și va rămâne în locul în care este implantat. De asemenea, nu necesită baterie sau altă sursă de alimentare. Firma spune că a vândut până acum peste 500 cipuri.

Tehnologia pe care o folosește Walletmor este comunicarea în câmp apropiat sau NFC, adică sistemul de plată fără contact din smartphone-uri. Alte implanturi se bazează pe identificarea prin radio-frecvență (RFID), care este tehnologia similară întâlnită de obicei în cardurile de credit și de debit fizice fără contact.

Pentru mulți dintre noi, ideea de a avea un astfel de cip implantat în corpul nostru este una îngrozitoare, dar un sondaj din 2021 efectuat pe peste 4.000 de persoane din Regatul Unit și din Uniunea Europeană a constatat că 51% ar lua în considerare acest lucru.

Cu toate acestea, fără a oferi o cifră procentuală, raportul a adăugat că „invazivitatea și problemele de securitate au rămas o preocupare majoră” pentru respondenți.

Patrick Paumen spune că nu are niciuna dintre aceste griji.

„Implanturile de cip conțin același tip de tehnologie pe care oamenii o folosesc zilnic”, spune el, „De la cheia pentru interfon, carduri de transport public precum cardul London Oyster sau carduri bancare cu funcție de plată fără contact.”

„Distanța de citire este limitată de bobina mică de antenă din interiorul implantului. Implantul trebuie să se afle în câmpul electromagnetic al unui cititor RFID [sau NFC] compatibil. Numai atunci când există un cuplaj magnetic între cititor și transponder poate poate fi citit”.

El adaugă că nu este îngrijorat că ar putea fi urmărit prin intermediul cipului.

Cu toate acestea, problema cu astfel de cipuri (și ceea ce provoacă îngrijorare) este dacă în viitor devin din ce în ce mai avansate și pline cu datele private ale unei persoane. Și, la rândul său, dacă aceste informații sunt sigure și dacă o persoană ar putea fi într-adevăr urmărită.

Experta în securitate hi-tech, Theodora Lau, este co-autoarea cărții Beyond Good: How Technology Is Leading A Business Driven Revolution.

Aceasta spune că cipurile contactless implantate sunt doar „o extensie a internetului lucrurilor”. Prin asta se referă la un alt mod de conectare și schimb de date.

Cu toate acestea, deși spune că mulți oameni sunt deschiși la idee - deoarece ar face plata pentru lucruri mai rapidă și mai ușoară - beneficiul trebuie cântărit cu riscurile. Mai ales atunci când cipurile încorporate conțin mai multe informații personale.

„Cât suntem dispuși să plătim, de dragul confortului?” se întreabă aceasta. „Unde tragem linie atunci când vine vorba de confidențialitate și securitate? Cine va proteja infrastructura critică și oamenii care fac parte din ea?”

Nada Kakabadse, profesor de politică, guvernanță și etică la Henley Business School de la Reading University, este, de asemenea, precaută cu privire la viitorul cipurilor încorporate mai avansate.

„Există o parte întunecată a tehnologiei care are un potențial de abuz”, spune ea. „Celor care nu iubesc libertatea individuală, le deschide noi perspective seducătoare pentru control, manipulare și oprimare.

„Și cine deține datele? Cine are acces la date? Și, este etic să cipăm oamenii așa cum facem cu animalele de companie?”

Rezultatul, avertizează ea, ar putea fi „dezîmputernicirea multora în beneficiul câtorva”.

Steven Northam, lector principal în inovare și antreprenoriat la Universitatea din Winchester, spune că preocupările sunt nejustificate. Pe lângă activitatea sa academică, el este fondatorul companiei britanice BioTeq, care fabrică cipuri implantate, fără contact din 2017.

Implanturile sale sunt destinate persoanelor cu dizabilități care pot folosi cipurile pentru a deschide automat ușile.

„Avem întrebări zilnice”, spune el, „și am efectuat peste 500 de implanturi în Marea Britanie – dar pandemia de Covid a provocat o oarecare repulsie”.

„Această tehnologie a fost folosită la animale ani de zile”, argumentează el. „Sunt obiecte foarte mici, inerte. Nu există riscuri.”

Înapoi în Țările de Jos, Paumen se descrie ca fiind un „biohacker” - cineva care își pune bucăți de tehnologie în corpul său pentru a încerca să-și îmbunătățească performanța. Are 32 de implanturi în total, inclusiv cipuri pentru deschiderea ușilor și magneți încorporați.

„Tehnologia continuă să evolueze, așa că continui să colectez cât mai multe”, spune acesta.

„Întotdeauna vor exista oameni care nu vor să-și modifice corpul. Ar trebui să respectăm asta – și ar trebui să ne respecte pe noi ca biohackeri”, mai spune Paumen.

Editor : R.K.