Știu că voi pleca. Nu știu când și nici prin ce metodă.
Nu cunosc detalii despre felul în care se vor desfășura lucrurile pe „malul celălalt”, dar sunt sigur de următoarele: Când voi ajunge la „poarta cerului” nu voi avea cu mine cărțile și articolele scrise, legitimațiile, diplomele, prietenii sau colegii. Atunci și acolo, nu voi avea cu mine pe nimeni și nimic din lumea materială, nici măcar pe cei din familie.
Indiferent cât de cunoscut am fost și câți au fost în jurul meu, voi ajunge acolo singur și „sărac.”
Atunci, în momentul acela crucial, Singura mea Șansă, Singurul meu ajutor, Singura mea Comoară va fi înăuntru. Nu mă refer la sfinți, la cei din familie, la colegii sau la frații de credință. Singurul care mă va putea ajuta atunci va fi Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru că atunci voi depinde în totalitate de El, am ales să depind de El și aici.
Cu mulți ani în urmă, am decis și L-am rugat să-mi fie Salvator, Învățător, Model, Stăpân, Prieten, Frate, Mângâietor și Apărător. Îmi repet alegerile și rugăciunile foarte frecvent. Vreau să-mi întăresc relația cu El atât de mult încât, în ziua aceea, să mă aștepte și să mă primească Acasă cu bucurie.
Fă la fel: alege-L, cunoaște-L, iubește-L, slujește-L și așteaptă-L. Dacă vine să-Și ducă iubiții în slavă, să fim siguri că ne ia și pe noi. Dacă va veni momentul să plecăm de aici, să fim siguri că suntem așteptați de Cineva cunoscut, care ne iubește și ne dorește doar binele.