Ce s-a întâmplat la Dumbrava, Bihor, pe data de 30.06.2026, nu a avut de-a face cu justiția ori statul de drept. A fost o operațiune psihologică (PsyOp) tipică acțiunilor hibride, adică o acțiune planificată și coordonată care folosește informații, mesaje, propagandiști (cutii de rezonanță cu rol de amplificatori de mesaj) și alte mijloace de comunicare pentru a influența percepțiile, emoțiile, atitudinile și comportamentul unui anumit public țintă, astfel încât acesta să acționeze într-un mod favorabil obiectivelor celui care desfășoară operațiunea.

Comunicarea publică a DIICOT și modul cum aceasta a fost preluată și amplificată de o parte a presei au jucat un rol important în această operațiune psihologică, ca parte a atacului cognitiv la adresa unui segment din societatea românească.

În vederea realizării acestei operațiuni psihologice s-au folosit 4 narațiuni:

1. Că exista o rețea coordonată de familia lui Viorel Pașca care racola persoane sărace, vulnerabile și fără aparținători pentru a le exploata în imobilele sale;

2. Că aceste persoane erau ținute în condiții inumane și supuse unor tratamente degradante;

3. Că, după deces, acestea erau îngropate "pe un câmp, lângă un cimitir greco-catolic", insinuându-se că nici după moarte nu beneficiau de un minim respect, după cum a afirmat DIICOT în referatul cu propunerea de arestare;

4. Că, în urma decesului acestora, gruparea ar fi încasat ilegal sume foarte mari de bani de la stat, cum ar fi ajutoarele de înmormântare.

Scenariul nu a prins nu doar pentru că a fost prost regizat din București de oameni care au ignorat situația de pe teren, dar și pentru că primele două narațiuni au fost rapid respinse de opinia publică.

În ceea ce privește narațiunea #1, există documente și declarații publice – inclusiv ale ministrului Pîslaru, rapoarte ale Avocatului Poporului etc. – care arată că bolnavii ajungeau la Dumbrava prin intermediul autorităților statului, nu în urma unei activități clandestine ilegale de racolare și traficare de persoane de către Pașca.

În privința narațiunii #2, mii de voluntari, medici, asistenți, preoți și pastori, donatori și persoane care au trecut de-a lungul anilor prin Dumbrava au descris un tablou complet diferit de cel "al groazei", prezentat astfel în comunicarea publică de DIICOT și escaladat de presă. Evident, aceste mărturii nu înlocuiesc probele din dosar, dar ele arată că realitatea este mult mai complexă și nuanțată decât imaginea unilaterală și vădit manipulatorie prezentată în primele zile ale anchetei de către DIICOT și o parte a presei.

Pe măsură ce aceste două narațiuni au început să fie contestate, atenția publică s-a mutat asupra narațiunii #3: locul în care au fost înmormântate persoanele decedate.

NARAȚIUNEA PRIVIND LOCUL ÎNMORMÂNTĂRII

Această narațiune a fost preluată și amplificată de numeroase publicații și propagandiști (cutii de rezonanță), care au susținut că victimele ar fi fost îngropate "pe un câmp" ori "teren viran" situat lângă cimitirul greco-catolic, formulare care apare în comunicarea publică a DIICOT.

Pentru a susține că "victimele [erau] tratate ca simple mijloace de profit inclusiv după moarte" de către Pașca, DIICOT susține însă în referatul cu propunerea de arestare preventivă că "beneficiarii erau înmormântați într-un cimitir în privința căruia există date că a fost înființat fără autorizație- în acest sens, a se observa și planeșele fotografice atașate la dosar" [pagina 168 din referatul dat presei de DIICOT].

Deci, până la urmă ce e, ori cimitir neautorizat ori teren viran ori câmp lângă cimitir?

E vădit fie că DIICOT a dorit să manipuleze judecătorii și opinia publică cu asemenea afirmații nefondate, fie că habar nu a avut despre situația reală de pe teren.

În spațiul online s-a mers chiar mai departe. Au apărut afirmații ale unor pretinși jurnaliști de investigație care susțineau că există gropi comune, că s-a făcut trafic de organe sau chiar genocid, afirmații care efectiv frizau ridicolul.

Procurorii arată în referatul cu propunerea de arestare că dosarul a fost deschis ca urmare a unei autosesizări, după apariția în presă a unor informații privind condițiile nepotrivite în care ar fi fost ținute persoanele de la Dumbrava. Tot acolo se menționează că, în etapa inițială a anchetei, au fost folosite pentru documentarea cazului și surse deschise, inclusiv articole de presă.

Or, presa locală din Bihor relatase de ani de zile istoria acelui cimitir și explicațiile privind modul în care s-a ajuns ca persoanele decedate în casele lui Viorel Pașca să li se permită înmormântarea în cimitirului greco-catolic din localitate, în primă fază printre răposații din localitate, apoi într-o zonă distinctă, pentru a fi mai ușor de întreținut.

"Dacă nici în pământ nu încăpem unii de alţii, ce creştini suntem?", e citat spunând pr. Iulian Terec din Dumbrava în presa bihoreană pe această temă.

Fotografiile prezentate public de DIICOT au fost realizate dintr-un unghi care crea impresia că mormintele se află pe un teren izolat, în afara cimitirului. Privite din direcția opusă, însă, se observă imediat că acestea sunt amplasate pe același teren pe care se află și mormintele comunității locale.

Acest lucru poate fi observat inclusiv în imaginile satelitare disponibile pe Google Maps, unde se disting capela și configurația întregului amplasament.

Ulterior, mai multe persoane au mers la fața locului și au publicat filmări care prezintă întregul context și permit oricui să compare imaginea completă a cimitirului cu imaginea distorsionată prezentată inițial în comunicarea oficială a DIICOT.

Dincolo de aceste surse publice, prezint și documente oficiale care arată că terenul pe care sunt amplasate respectivele morminte face parte din cimitirul aparținând parohiei greco-catolice unde sunt înmormântați și cei din sat.

1. EXTRASUL DE CARTE FUNCIARĂ

Terenul pe care se află cimitirul satului, ce cuprinde atât zona unde au fost înmormântate persoanele din sat, cât și zona unde sunt înmormântate persoanele decedate în casele lui Viorel Pașca, face parte dintr-un lot de peste 6 hectare aflat în proprietatea Parohiei Greco-Catolice Dumbrava.

Atașez extrasul de carte funciară și imagini satelitare care confirmă corespondența dintre configurația terenului și datele cadastrale.

Pentru context, satul Dumbrava a fost înainte de 1948 greco-catolic, iar după 1989 a revenit la Biserica Greco-Catolică.

La începutul activității caritabile desfășurate de Viorel Pașca, preotul și comunitatea greco-catolică locală au acceptat ca persoanele fără aparținători care decedau acolo să fie înmormântate în același cimitir.

Inițial, înmormântările aveau loc alternativ, în funcție de ordinea deceselor: câte un om din sat, mai mulți de la Pașca, și tot așa.

Ulterior, pentru a evita amestecarea mormintelor și având în vedere că persoanele respective nu aveau rude care să le îngrijească locurile de veci, comunitatea a convenit ca acestea să fie înhumate într-o zonă distinctă a aceluiași cimitir, Viorel Pașca asumându-și responsabilitatea întreținerii permanente a acestor morminte.

Viorel Pașca nu doar că a curățat regulat acele morminte de 20 de ani, așa cum a promis, dar a ridicat acolo atât o capelă mortuară, ce e folosită azi de tot satul, cât și un monument pentru cei ai nimănui înmormântați acolo.

2. PLANUL URBANISTIC GENERAL

Mai mult decât atât, Planul Urbanistic General al localității Dumbrava consemnează că zona de lângă drum aflată la începutul acestui mare lot, și care este în intravilan, este destinată pentru cimitir. Cimitirul, însă, depășește linia de intravilan.

Imaginile satelitare, configurația drumului, amplasarea capelei, strada dintre cele două zone din cimitir și delimitarea terenului coincid cu situația din teren și cu documentele cadastrale.

CONCLUZIE

Documentele oficiale (extras de carte funciară și Planul Urbanistic General), imaginile satelitare și filmările realizate la fața locului demonstrează că persoanele decedate au fost înmormântate în cimitir, care este parte a unui lot mai mare de teren aparținând Parohiei Greco-Catolice Dumbrava, și nu pe un teren izolat sau "pe un câmp".

Afirmația din comunicatul DIICOT că respectivele persoane "au fost inhumate pe un teren situat în proximitatea cimitirului greco-catolic", dublată de publicarea unor fotografii realizate dintr-un unghi care sugera un teren izolat, a reprezentat unul dintre elementele vizuale și emoționale cele mai intens promovate în comunicarea publică și ulterior amplificate de o parte a presei. În locul unei prezentări complete a contextului, publicul a fost expus unei imagini simplificate și șocante, cu scopul formării rapide a unei percepții negative puternice.

Nivelul de coordonare, amplificare și promovare a acestei narațiuni false, prin folosirea unor elemente semireale sau reale dar scoase din context, coroborat cu construirea unei narațiuni emoționale care a fost preluată și multiplicată rapid până când percepția publică și-ar fi pierdut obiectivitatea e tipic operațiunilor psihologice.

Într-un stat de drept, comunicarea publică a autorităților în dosare penale cu impact social major trebuie să respecte standarde ridicate de acuratețe, transparență și prezentare completă a faptelor.

Atunci când un element concret, verificabil prin documente oficiale și materiale disponibile public, este prezentat într-o manieră incompletă sau distorsionată și este amplificat la nivel național cu scopul manipulării opiniei publice, întrebările cu privire la obiectivitatea anchetei sunt legitime.

Cristian Terheș