%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Străzile aglomerate, traficul intens reprezintă o problemă, dar e una care poate fi depășită. Te superi, te deranjează, dar treci mai departe. Ce faci însă când sufletul este aglomerat, iar problemele blochează înaintarea?
Știu că uneori ajungi pe o stradă unde nimeni nu te anunță că este o înfundătură. Nu e comod, dar cu ceva efort întorci și ieși de acolo. Ce faci însă când sufletul ajunge într-o fundătură de viață și nu mai știi încotro să o iei?
Dimineață când am deschis ochii am văzut două anotimpuri care se luptau pentru supremație: o vară care refuză să plece și o toamnă care se grăbește să vină. Mă gândeam ce anotimp îmi place mai mult când am realizat că, de fapt, ar trebui să mă bucur de amândouă.
Oare viața nu are la fel ca ziua de azi sezoane amestecate?
Oare bucuria și tristețea nu ar putea coexista?
Neapărat una trebuie alungată? E proaspătă, înviorătoare și energizantă bucuria și vă doresc din inimă să o aveți. Bucuria dă tărie și forța de a merge înainte. Bucuria construiește poduri și pune steluțe în ochii tăi. Bucuria dă strălucire și atrage ca un magnet.
Dar tristețea e obligatoriu de condamnat? De câte ori tristețea nu ne-a purtat pașii spre odăița de rugăciune? De câte ori tristețea nu ne-a așezat privirea pe Sfintele Scripturi? De câte ori tristețea nu ne-a adus întrebări mai bune?
Oare curajul și frica nu ar putea coexista?
Știu că îndrăzneala deschide uși. Știu că prin curaj am străbătut drumuri incredibil de grele. Știu că oamenii îndrăzneți inspiră pe alții și devin pilde de viață. Știu că Biblia răsună de chemarea de a îndrăzni.
Dar oare frica este întotdeauna rea? De câte ori frica ți-a domolit iureșul și te-a făcut să te gândești de două sau trei ori înainte de a decide ceva? Ți-a părut rău? De câte ori frica te-a făcut să ceri sfatul cuiva care a trecut pe acolo pe unde tu doar începi să umbli? A fost rău că ai întrebat? De câte ori frica nu te-a făcut să te cântărești pe tine însuți, să te evaluezi și să te gândești la ce ai de schimbat în tine?
Oare biruința și înfrângerea nu ar putea coexista?
Știu că tânjim după ceasul biruinței. Știu că așteptăm cu înfrigurare clipa când vom înfige steagul victoriei pe reduta problemelor. Știu sentimentul acela extraordinar, de împlinire, când ușa s-a deschis și ai intrat triumfător acolo unde ți-ai dorit.
Dar oare înfrângerea nu te-a făcut mai umil? Oare înfrângerea nu ți-a deschis ochii să vezi pe cel de lângă tine care este prăbușit? Oare înfrângerea nu ți-a amintit că viața depinde doar de Dumnezeu și nu de tine?
Nu decupa ce vrei de la viață. Nu mâna ta îți aranjează albumul vieții, ci Dumnezeu. Vei avea momente pline de strălucire, dar și momente cenușii, prăfuite, pe care ai vrea să le încui în sertar. Să nu faci aceasta. Nu totul este viu colorat, ci uneori viața este decolorată, insipidă, dar e totuși viață.
Învață de la toate câte ceva:
Există bucurie în Domnul, dar și o întristare care duce la pocăință.
Există curaj în Domnul, dar și o frică de Dumnezeu care este începutul înțelepciuni.
Există biruințe în Domnul care te înalță în ochii oamenilor, dar și înfrângeri în fața omenilor care te înalță în ochii lui Dumnezeu.
Nu îți fixa privirea doar pe un segment de drum. Viața este o călătorie cu multe drumuri. Nu dispera că nu ai ajuns acolo unde ai vrut. Bucură-te de faptul că încă ești în călătorie, că respiri, că încă poți face o schimbare. Poate nu pe aici ai vrut să umbli, dar cu Dumnezeu poți merge înainte.
Nu te bloca într-o singură așteptare. Sunt atâtea lucruri pe care le poți face. Nu lăsa deznădejdea să îți prezinte ea singură ziua de azi. Nu lăsa ecoul acesta sâcâietor care îți spune: nici astăzi nu ai ce îți dorești, să îți oprească speranța și bucuria unui nou început de zi. Știi că bunătatea Lui nu este la capăt, iar îndurările Lui s-au înnoit dis de dimineață.
Nu lăsa ca un singur eveniment să te definească. Tu nu ești nici banii tăi, nici faima ta, nici boala ta, nici performanțele tale. Ești cu mult mai mult de atât. Ești copil de Dumnezeu, ești o făptură minunată, chiar și atunci când îți vine să fugi de tine însuți.
Nu gândi că ce nu ai te împiedică să trăiești. Gândește-te și la ceea ce ai primit. Nu ai pantofii pe care ți i-ai dorit, dar ai picioare. Nu ai casa pe care o vrei, dar ai un adăpost în Domnul. Nu ai slujba pe care ai visat-o , dar ai slujba împăcării oamenilor cu Dumnezeu.
Viața este cu mult mai mult decât gândești. Fiecare zi are culoare ei, dar și cenușiul ei. Fiecare zi are bucuria ei, dar și tristețile ei. Fiecare zi are împlinirile ei, dar și fricile ei. Fiecare zi are biruința ei, dar și înfrângerile ei.
Acceptă că viața este cu mult mai mult decât poți înțelege.
Acceptă că viața are urcușurile, dar și coborâșurile ei.
Acceptă că anumite situații nu le poți schimba.
Acceptă că oricât ai iubi, nu întotdeauna vei fi iubit.
Acceptă că uneori viața este nedreaptă pentru că îți dă când nu meriți, dar îți și ia când nu te aștepți.
Dacă este vreun îndemn din partea lui Dumnezeu pentru ziua de astăzi, ar fi acesta: acceptă viața cu plusuri și minusuri, cu bune și rele, cu biruințe și înfrângeri, cu bucurii și tristeți.
Cu ce te-ar ajuta? Răspunsul este simplu: prin acceptare dovedești că ești un om matur care a înțeles că nu toate sunt așa cum ne dorim, dar viața este totuși darul lui Dumnezeu care merită trăită.
Vă dăruiesc rugăciunea seninătății, scrisă de teologul american Reinhold Niebuhr:
Doamne, dăruiește-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,
Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba,
Și înțelepciunea de a face diferența dintre ele.
Biruință să avem!
Florin Ianovici
