%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Cartea Ancient Mediterranean Incarceration / Sistemul penitenciar din Mediterana antica (California University Press) vorbeste si despre felul concret in care crestinii antici ajutau incarceratii din inchisorile romane. [In linkul acesta gasiti un capitol al cartii disponibil online: https://www.researchgate.net
Nu toate minele erau profitabile. Rationamentul pentru munca fortata era ca intemnitatii sa plateasca, prin munca lor, intretinerea inchisorilor si a autoritatilor care le supravegheau. O problema majora era virsta inaintata a unor intemnitati a caror hrana si intretinere erau o povara pentru autoritati. Autoritatile penitenciarelor recomandau uneori amnistierea celor in virsta ori cu boli terminale tocmai pentru a nu fi o povara pentru stat. Imparatul Traian a adopat o politica de compromis desemnind ca bolnavii sau virstnicii sa munceasca nu in mine ci in baile romane, ori sa curete apeductele si conductele de scurgerile menajere.
Un text a supravietuit privind o temnita romana din Dobrogea unde intemnitatii munceau intr-o mina. Textul mentioneaza ca unii din soldatii care pazeau mina au trecut Dunarea sa confrunte o actiune militara ostila, altii erau plecati in Galia dupa grine, iar alti soldati au fost trimisi sa apere granitele imperiului. Autoritatile complexului minier erau ingrijorate ca intemnitatii vor muri ori se vor rascula. (Paginile 126-127)
Cartea da detalii interesante si privind intemnitatii care erau folositi ca sapatori de gropi si morminte din Egipt. Ei amenintau cu oprirea muncii daca anumite considerente economice nu le erau implinite.
In acest context al sistemului carceral inuman al antichitatii a aparut crestinismul. Impactul a fost radical si de durata. Crestinii au fost prima comunitate mentionata in textele antice care duceau hrana si imbracaminte intemnitatilor. Inchisorile erau de obicei amplasate in centrul localitatilor. Actiunile lor erau influentate de cuvintele lui Hristos privind vizitarea celor intemnitati. Crestinii nu diferentiau intre crestini si necrestini privind ajutorul umanitar. Multi dintre ei erau intemnitati din cauza credintei ori asteptau sa fie executati. Autoritatile nu investeau resurse in crestinii intemnitati (precum hrana ori imbracaminte), stiind ca in curind vor fi ucisi.
Conform unui text din antichitate care a supravietuit pina la noi, crestinii mituiau gardienii pentru a li se permite acces la cei intemnitati. Unele fragmente mentionau ca pe linga hrana si haine, crestinii se rugau si cintau impreuna cu cei intemnitati. Iar un alt text mentioneaza o mita de 363 de sterti de argint dati unui gardian pentru a permite crestinilor acces la Apostolul Toma. (Autorii nu exprima nicio opinie daca factual vorbind acest text reflecta realitatea ori e un text apocrif) (Pagina 128)
Fragmente de text mentioneaza si grupuri de evrei din Secolul II care isi vizitau co-religionarii in inchisorile din Alexandria.
Crestinii erau cunoscuti si pentru faptul ca compuneau si trimiteau petitii si scrisori catre autoritati in care solicitau clementa sau reducerea pedepsei pentru cei intemnitati, fie ca erau crestini fie ca nu. Iata ce scriu autorii despre crestinii Secolului II: “By the second century, Christians were known to a broader public not only for providing for their own incarcerated coreligionists, but as an association of people particularly invested in caring for all prisoners in need of help / In preajma Secolului II crestinii deja devenisera cunoscuti unui segment larg al populatiei care se ingrija nu doar de cei care le impartasau credinta, dar si ca o comunitate care se profila in ajutorarea intemnitatilor care aveau nevoie de ajutor”.
Peter Costea
